Economia de comandă
- în economia comunistă, producția, investițiile și prețurile erau stabilite prin planurile întocmite de stat, nu de cererea pieței
- începând cu sfârșitul anilor ’70, economia României a fost afectată de împrumuturile externe, investițiile ineficiente și productivitatea redusă
- după 1982, Nicolae Ceaușescu a decis plata accelerată a datoriei externe, reducând drastic importurile și consumul intern
- consecințele au fost scăderea nivelului de trai și accentuarea penuriei de produse
Raționalizarea alimentară și penuria
- în anii ’80, numeroase produse alimentare și bunuri de consum au devenit greu de procurat
- au fost introduse sisteme de raționalizare pentru produse precum: pâine, zahăr, ulei, carne, lapte
- populația petrecea ore întregi la cozi pentru cumpărarea alimentelor și a altor produse de strictă necesitate
- raționalizarea a fost însoțită de restricții la consumul de energie electrică, gaze naturale și încălzire
Comerțul paralel
- lipsa produselor din magazine a favorizat dezvoltarea comerțului paralel („piața neagră”)
- produsele deficitare erau procurate prin relații personale, schimburi de bunuri sau cumpărate la prețuri mai mari decât cele oficiale
- magazinele „Comturist” și, ulterior, „shop-urile” vindeau produse occidentale în valută, inaccesibile majorității populației
- comerțul paralel a devenit o modalitate prin care oamenii încercau să compenseze lipsurile economiei planificate
Corupția
- penuria a favorizat răspândirea corupției și a favorurilor personale
- obținerea unor produse, locuințe sau servicii depindea adesea de relații, intervenții sau mici atenții oferite funcționarilor
- deși regimul condamna oficial corupția și specula, acestea au devenit fenomene răspândite în viața de zi cu zi
- criza economică și scăderea continuă a nivelului de trai au contribuit la accentuarea nemulțumirii populației, care a culminat cu revoluția din decembrie 1989