Schița lecției
Politica statului față de culte
- după instaurarea regimului comunist, statul a limitat autonomia cultelor și le-a supus controlului politic
- 4 august 1948: a fost adoptată legea cultelor, prin care toate organizațiile religioase au intrat sub supravegherea statului
- Biserica Ortodoxă Română a fost tolerată, dar conducerea și activitatea ei erau atent monitorizate de autorități
- preoții și credincioșii care criticau regimul riscau sancțiuni, arestări sau excluderea din viața publică
Represiunea religioasă
- 1 decembrie 1948: Biserica Română Unită cu Roma (Greco-Catolică) a fost desființată, iar patrimoniul ei a fost transferat Bisericii Ortodoxe Române
- numeroși episcopi, preoți și călugări au fost arestați și condamnați la închisoare
- mănăstirile și seminariile au fost supuse unor restricții, iar activitatea religioasă a fost limitată
- 28 octombrie 1959: Decretul nr. 410 a dus la desființarea multor mănăstiri și la îndepărtarea din monahism a mii de călugări și călugărițe
Viața religioasă în perioada comunistă
- participarea la viața religioasă era descurajată, mai ales în cazul elevilor, studenților, militarilor și membrilor Partidului Comunist
- Securitatea supraveghea activitatea clerului și a comunităților religioase prin interceptări și rețele de informatori
- în ciuda restricțiilor, numeroși credincioși și-au păstrat practicile religioase, iar unele mănăstiri au rămas importante centre spirituale
- în anii ’80, programul de sistematizare a dus la demolarea sau mutarea unor biserici, în special în București
Cultele după 1989
- după revoluția din decembrie 1989, cultele religioase și-au recăpătat libertatea de organizare și de manifestare
- 31 decembrie 1989: Biserica Română Unită cu Roma (Greco-Catolică) a fost recunoscută oficial din nou
- au fost redeschise seminarii și mănăstiri, iar activitatea religioasă s-a desfășurat fără controlul statului
- libertatea religioasă a devenit unul dintre drepturile fundamentale garantate în România democratică