Evreii în Epoca Modernă (statutul juridic și economic, aspecte culturale)

Statutul juridic și economic

  • secolele XV-XVI: numeroase țări europene au decis să expulzeze evrei
    • unii evrei sefarzi s-au stabilit în Peninsula Italică
      • 1516: apariția ghetoului din Veneția
        • evreii trăiau izolați de restul populației
        • evreii se conduceau singuri, aveau propriile legi
        • rabinul era cel mai influent membru al comunității evreiești
  • cei mai mulți evrei sefarzi s-au stabilit în Imperiul Otoman sau Polonia
    • nu aveau drepturi depline precum populația autohtonă
    • ocupații: negustori, meșteșugari, doctori, zarafi, diplomați
    • contribuția adusă la dezvoltarea târgurilor și orașelor a determinat statul sau autoritățile locale să îmbunătățească situația juridică a evreilor
  • secolul XVI: Martin Luther a publicat prima lucrare antiiudaică modernă, intitulată „Evreii și minciunile lor
    • i-a criticat pe evrei (așkenazi) pentru că nu credeau în Iisus, dar și pentru că nu i-a putut converti

  • secolul XVII: a luat naștere sabbateanismul, o mișcare religioasă evreiască, care susținea venirea lui Mesia
    • fondatorul mișcării este Shabetai Tsevi, un evreu care a avut o serie de revelații, fiind convins că el a fost ales să fie salvatorul evreilor
  • secolul XVIII: numeroși evrei au migrat din estul în vestul Europei
    • cauze: răscoalele și războaiele din răsăritul Europei
    • evreii au contribuit la dezvoltarea comerțului intern și internațional, precum și la dezvoltarea sistemului de credit
      • ei erau finanțatori și administratori (exemplu: Mayer Amschel Rothschild)

  • 1789: a izbucnit Revoluția Franceză -> promova libertatea și egalitatea oamenilor -> Franța a fost primul stat care a acordat evreilor drepturi civile individuale (27 septembrie 1791)
  • 1790-1845: Statele Unite ale Americii le-a permis evreilor să devină cetățeni (1790), cărora le-au acordat drepturi depline în 1845
  • 1856-1869: Imperiul Otoman a acordat evreilor drepturi cetățenești individuale (1856), apoi colective (1869)
  • 1860: în Franța a luat naștere Alianța Israelită Universală, care urmărea emanciparea evreilor
  • a doua jumătate a secolului XIX: evreii au fost naturalizați în numeroase state europene: Țările de Jos (1796), Grecia (1830), Anglia (1866), Austro-Ungaria (1867), Germania (1869), Italia (1870), Elveția (1874), Suedia (1891), Norvegia (1891)
  • a doua jumătate a secolului XIX: antisemitismul ia locul antiiudaismului
    • prejudecățile cu caracter religios sunt însoțite de cele de ordin rasial
    • au apărut numeroase grupări politice în țări precum Franța, Germania sau Austro-Ungaria, care susțineau anularea emancipării evreilor
    • în Rusia au avut loc pogromuri împotriva populației ebraice
  • a doua jumătate a veacului XIX: a luat naștere mișcarea sionistă
    • urmărea crearea unui stat evreiesc pe teritoriul Palestinei
    • fondatorul mișcării este considerat Theodor Herzl, care a publicat în anul 1896 lucrarea „Statul evreu”
  • 1882-1914: se estimează că aproximativ 2,5 milioane de evrei au plecat din Europa în Statele Unite ale Americii, Argentina și Palestina
  • secolul XX: în Franța a avut loc procesul ofițerului evreu Alfred Dreyfus, care a fost acuzat, fără nicio dovadă, de spionaj în favoarea Imperiului German, care a împărțit opinia publică în două tabere (pro și contra evreilor)
  • 1914-1918: în Primul Război Mondial, evreii au luptat în cadrul armatelor naționale din Europa
  • 1919: a fost adoptat Tratatul minorităților, prin care și evreilor li s-a recunoscut statutul de minoritate națională

Aspecte culturale

  • secolele XV-XVI: în perioada Renașterii, evreii au contribuit la dezvoltarea culturii prin:
    • scrierea și traducerea unor opere
    • realizarea de hărți pentru navigație
    • studiul astronomiei
    • tipărirea unor lucrări:
      • evreii au lucrat în tipografii sau au deținut tiparnițe (ceea ce era interzis)
        • Daniel Bomberg, un ebraist creștin, a înființat o tiparniță ebraică în Veneția, unde a editat Talmudul
  • secolul XVIII: au luat naștere Haskala (mișcarea evreiască a iluminismului) și Hasidismul (mișcare de renaștere religioasă)
    • Haskala a fost fondată de Moses Mendelssohn și susținea integrarea evreilor în societatea europeană
      • urmărea înlocuirea limbii idiș cu ebraica, precum și cu limba locală, renunțarea la îmbrăcămintea specifică
      • a contribuit la apariția presei evreiești în Germania, Franța și Anglia
    • bazele Hasidismului au fost puse de Israel ben-Eliezer, supranumit Baal Shem Tov („Stăpân al Bunului Nume”), care urmărea păstrarea tradiției evreiești
  • evreii au contribuit la dezvoltarea patrimoniului cultural european în domenii precum istorie, filosofie, literatură, psihanaliză
  • Perioadă Personalități
    Secolul XVII Baruch Spinoza – fondator al gândirii filosofice moderne
    Secolul XIX Heinrich Heine – reprezentant al liricii romantice universale
    Karl Marx – fondator al socialismului științific (comunismului)
    Leopold Zunz – fondator al studiilor iudaice
    Isaak Markus Jost – istoric
    Moritz Steinschneider – istoric și lingvist
    Secolele XIX-XX Șalom Alehem (scriitor în limba idiș)
    Isaac Leib Peretz (scriitor în limba idiș)
    Sigmund Freud – creatorul psihanalizei

Susține „Ora de Istorie”
Titular: Asociația „Ora de Istorie”
Cont: RO51 RNCB 0279 1839 0059 0001
BCR, Sucursala Bacovia, Bacău