Forme de supraveghere și represiune (1965-1989): generalizarea supravegherii, procese de drept comun motivate politic, psihiatrie punitivă, instituționalizarea forțată a minorilor

Generalizarea supravegherii

  • 22 martie 1965: Nicolae Ceaușescu a devenit secretar general al Partidului Comunist Român
  • Securitatea și-a extins rețeaua de informatori în toate domeniile societății:
    • instituții și întreprinderi
    • școli și universități
    • unități militare
    • cartiere și blocuri de locuințe
  • cetățenii erau supravegheați prin interceptarea corespondenței și a convorbirilor telefonice, filaj și percheziții
  • ascultarea posturilor de radio occidentale, contactele cu străinii sau exprimarea unor opinii critice puteau atrage anchete și sancțiuni

Procese de drept comun motivate politic

  • după eliberarea deținuților politici din anul 1964, autoritățile au evitat, de regulă, procesele politice publice
  • persoanele considerate incomode erau judecate pentru infracțiuni de drept comun, precum huliganism, parazitism social, tulburarea ordinii publice, trecerea frauduloasă a frontierei
  • astfel de acuzații au fost folosite împotriva unor opozanți ai regimului, pentru a ascunde caracterul politic al represiunii
  • dizidenți precum Paul Goma sau Radu Filipescu au fost urmăriți, anchetați și condamnați ori supuși altor forme de intimidare

Psihiatria punitivă

  • în unele cazuri, opozanții regimului au fost declarați bolnavi psihic și internați împotriva voinței lor
  • internarea psihiatrică era folosită pentru izolarea și discreditarea persoanelor care criticau autoritățile
  • pacienții puteau fi supuși unor tratamente medicale fără consimțământ și ținuți în spitale pe perioade nedeterminate
  • deși acest fenomen a avut o amploare mai redusă decât în Uniunea Sovietică, el a reprezentat o formă de represiune utilizată și în România

Instituționalizarea forțată a minorilor

  • 1 octombrie 1966: adoptarea Decretului nr. 770 -> a interzis aproape complet avortul -> numărul copiilor abandonați a crescut considerabil
  • mii de copii au fost plasați în orfelinate și cămine-spital aflate în administrarea statului
  • în multe instituții, condițiile de viață erau precare:
    • supraaglomerare
    • hrană și îngrijire insuficiente
    • lipsa personalului și a asistenței medicale
  • după revoluția din decembrie 1989, situația acestor instituții a devenit cunoscută opiniei publice internaționale, determinând reformarea sistemului de protecție a copilului
Susține „Ora de Istorie”
Titular: Asociația „Ora de Istorie”
Cont: RO51 RNCB 0279 1839 0059 0001
BCR, Sucursala Bacovia, Bacău