Eu, întru Hristos Dumnezeu binecredinciosul şi de Hristos iubitorul domn, Io Radul voevod, din mila lui Dumnezeu, domn a toată ţara Ungrovlahiei, fiul răposatului Mihnea voevod, nepotul bătrânului şi slăvitului răposat Alexandru voevod.
Dă domnia mea această poruncă a domniei mele sfintei şi dumnezeieştii mănăstiri ce se cheamă Dealul, unde este hramul sfântului ierarh şi făcătorului de minuni Nicolae din Mira Lichiei şi nastavnicului sfintei mănăstiri, cinstitului şi preasfinţitului părinte chir vlădica Matei al Mitelor şi ieromonahilor şi fraţilor, care trăesc în sfântul lăcaş, că dă domnia mea satul, ce se cheamă Satul Nou, care acel sat este pe ocina sfintei mănăstiri, din sat din Brânceni, pentru că acel sat, care este mai sus spus, l-am cumpărat singur domnia mea şi am făcut sat şi acum în zilele domniei mele; însă oameni fără dajdie şi oameni de peste Dunăre şi Sârbi. Şi am făcut domnia mea întocmire cu acel sat, ce s’a zis mai sus, ca să fie ei în pace şi slobozi în zilele şi în viaţa domniei mele, încă şi în zilele altor binecinstitori domni creştini.
După trecerea domniei mele şi la toţi bincinstitorii domni, să fie ei în pace şi slobozi de bir şi de găleţi şi de fân şi de oi şi de oaie seacă şi de stupi şi de gorştină de, porci şi de miere şi de cai de olac şi de bănişori; cu acel sat să n’aibă treabă să-i judece, afară numai călugării, care s’au zis mai sus, din, sfânta mănăstire; şi de toate slujbele şi dăjdiile, ori câte sunt peste an în ţara domniei mele, numai ei să dea domniei mele într’un an câte 100 ducaţi de aur şi ei singuri să-i aducă aici la domnia mea, de sfântul Gheorghe 50 ducaţi de aur şi de sfântul Dimitrie 50 ducaţi de aur. Astfel am făcut domnia mea întocmirea, iar alţi oameni, dintre slugile domniei mele şi dintre slugile boiereşti, sau de va fi birar sau de va avea altă slujbă, să nu aibă niciun amestec sau treabă în acel sat, care s’a zis mai sus.
Iar după aceia, domnia mea iar am socotit şi am gândit domnia mea din inimă mai ales pentru pomana domniei mele şi s’a milostivit domnia mea, de am dat şi am miluit domnia mea pe sfânta dumnezeiasca mănăstire care s’a zis mai sus, cu acei aspri mai sus zişi cu acei 100 ducaţi de aur, care sunt dela Satul Nou ce s’a zis mai sus. În fiecare an, aceşti 100 ducaţi de aur să fie la mai sus spusa sfântă mănăstire, ca să întărească şi să dreagă sfânta mănăstire pentru toate cele ce vor trebui, dar numai pentru nevoile bisericii şi pentru odăjdii, şi pentru toată îmbrăcămintea sfintei biserici, apoi cărţi şi odăjdii şi celelalte, oricâte vor trebui sfintei mânăstri. Această miluire dela domnia mea în veci, până când va sta sfânta mănăstire şi fraţilor şi călugărilor care trăesc în sfânta mănăstire, pentru hrană şi pentru întărire, iar domniei mele veşnică pomenire.
Şi încă şi după trecerea domniei mele, pe cine va binevoi domnul Dumnezeu să aleagă a fi domn al Ţării Româneşti sau din rodul inimii domniei mele sau din neamul nostru sau, pentru păcatele noastre, altul, pe care îl va alege domnul Dumnezeu dintre dreptcredincioşii domni, dacă vor cinsti şi vor înnoi şi vor întări această carte a domniei mele, iar pe aceia domnul Dumnezeu să-i cinstească şi să-i întărească pe ei în domnia lor în veacul acesta, iar, în, veacul viitor să mântuiască sufletele lor; dacă însă nu vor întări şi nu vor înnoi această carte a domniei mele sau o vor călca sau o vor rupe sau vor îndrăzni să ia această milă a domniei mele şi tot ceea ce este scris mai sus şi ceea ce a dat domnia mea sfintei mânăstiri, oricare din domniile lor sau dintre boieri sau dintre alţi oameni, din cele ce a aşezat domnia mea lui Dumnezeu şi celui plăcut lui, sfântului Nicolae, aceluia domnul Dumnezeu să-i omoare duhul gurii sale şi înainte de vreme să-i tragă sufletul cu chin din trupul său nenorocit. Şi să fie blestemat în veacul acesta şi în cel viitor şi afurisit de domnul Dumnezeu şi de 318 sfinţi părinţi de Dumnezeu purtători, cari au blestemat pe Aria cu erezia lui şi să aibă aceeaşi parte cu dânsul şi cu Iuda şi cu Iudeii, care au răstignit pe Hristos şi ca ucigaş de sfinţi, să fie supus judecăţii şi focului veşnic şi la straşnica judecată să-i fie potrivnic însuşi sfântul ierarh făcătorul de minuni Nicolae din Mira Lichiei. Această poruncă a domniei mele să fie neclintită în anii şi neamurile veşnice, aşa precum mai sus cu blestem am dat de veste şi am întărit acestea, ca să se păzească neschimbat de cei ce vor fi vlastelini după noi, ci să întărească şi să înnoiască.
Iată şi martori le punem domnia mea: jupan Enachi mare ban al Craiovei şi jupan Cârstea mare vornic şi jupan Ventilă mare logofăt şi jupan Dediul mare vistier şi jupan Leca mare spătar şi jupan Mihalachi mare stolnic şi jupan Braţul mare comis şi jupan Lupul mare paharnic şi jupan Bernad mare postelnic.
Io Radul voevod, din mila lui Dumnezeu, domn.
Sursa: Arhivele Naționale ale României, fond Mănăstirea Dealul, XI/3
