Orașul: arhitectură modernă și tradiții rurale

Organizarea administrativ-teritorială în România interbelică

• țara era împărțită în 71 de județe
• existau 180 de localități urbane, dintre care 22 cu rangul de municipiu și 158 cu rangul de comună urbană
• cele mai importante orașe erau București, Chișinău, Cernăuți, Timișoara, Cluj, Iași
• populația majoritară locuia în mediul rural

Arhitectura în România interbelică

• urbanismul și arhitectura modernă interbelică din România au fost susținute de o legislație bine fundamentată teoretic
• stiluri arhitecturale: Art Deco, Bauhaus, neoromânesc
• arhitecți: Ion Mincu, Marcel Iancu, Horia Creangă, Duiliu Marcu, Petre Antonescu, George Matei Cantacuzino, Octav Doicescu

Orașul românesc în perioada interbelică

• orașul reprezintă o localitate complexă, cu o structură administrativă autonomă și funcții industriale, comerciale, politice și culturale
• orașul interbelic era unul al contrastelor, unde puteau fi observate tradiția și modernitatea, vechiul și noul
• orașele din România prezentau o mare diversitate de arhitectură, cultură și moduri de viață
  • erau diferențe notabile între Vechiul Regat și teritoriile unite după Primul Război Mondial
  • în orașe precum Cluj, Cernăuți, Timișoara, care făcuseră parte din Imperiul Austro-Ungar, arhitectura, administrația și civilizația urbană purtau amprenta stilului de viață central-european
  • la Chișinău, Imperiul Rus își lăsase amprenta asupra aspectului orașului și asupra culturii elitelor urbane
  • Bucureștiul era un oraș în care zonele centrale au cunoscut o amplă modernizare, în vreme ce la periferie, în mahalale, stilul de viață era încă foarte marcat de tradiții rurale
    • Bucureștiul era numit ”Micul Paris” datorită asemănării arhitecturale cu marele oraș european, modei vestimentare și expresiilor din limba franceză ce ”condimentau” vorbirea locuitorilor
    • Bucureștiul interbelic era un adevărat oraș european cu o viață culturală intensă și o puternică dezvoltare economică
• un oraș se află la o intersecție de drumuri sau alte căi de transport feroviar, aerian sau naval
• fiecare oraș avea patru zone de funcționalitate: zona centrală, cea a mahalalelor (periferia), zona industrială și zona agricolă
  • zona centrală avea străzi pavate, apă curentă, iluminat public, servicii de salubritate, transport în comun
    • străzile erau aglomerate de automobile, de oameni îmbrăcați elegant, după modelul occidental, de vânzători stradali, iar magazinele se remarcau prin vitrine atrăgătoare și firme luminoase
  • zona periferică (mahalaua) era lipsită de serviciile existente în zona centrală
    • pe străzile nepavate erau întâlnite animale, căruțe și oameni îmbrăcați simplu
    • locuințele erau lipsite de confort, construite din chirpici, unele chiar improvizate
    • viața de aici părea mai degrabă rurală decât urbană
• cele mai reprezentative clădiri din oraș erau primăria, tribunalul, liceul, banca, cinematograful, teatrul, librăria
• modernizarea orașelor a fost influențată de dezvoltarea industriei, a comerțului și a serviciilor