Răspuns 1: Un proiect politic care a contribuit la formarea statului român modern este „Prințipurile noastre pentru reformarea patriei” din 1848. Acesta a fost redactat la Brașov de către revoluționarii moldoveni care s-au refugiat în Transilvania după înăbușirea revoluției din martie 1848. Documentul prevedea unirea Moldovei și Valahiei într-un stat independent românesc, desființarea clăcășiei și împroprietărirea fără despăgubire, desființarea privilegiilor, dar și participarea întregii populații la plata impozitelor. „Prințipurile noastre pentru reformarea patriei” a avut drept consecință întrunirea unei noi adunări la Blaj în toamna anului 1848, în urma căreia Avram Iancu a organizat o rezistență armată în Munții Apuseni.
Un al doilea proiect politic referitor la statul român modern, elaborat în secolul al XIX-lea, este „Proclamația de la Islaz”. Aceasta a constituit documentul pragmatic al revoluționarilor de la 1848 din Țara Românească și a fost redactată de Ion Heliade Rădulescu. Documentul cuprindea prevederi semnificative pentru modernizarea statului: domn responsabil pe cinci ani, emanciparea clăcașilor și împroprietărirea prin despăgubire, instrucțiune întreagă și egală pentru toți românii, libertatea tiparului etc. Ca urmare a „Proclamației de la Islaz”, domnul Gheorghe Bibescu a abdicat și au fost adoptate unele măsuri revoluționare. Cu toate acestea, revoluția s-a încheiat în septembrie 1848, în urma bătăliei din Dealul Spirii.
Un al treilea proiect politic care a contribuit la formarea statului român modern îl reprezintă rezoluțiile Adunărilor ad-hoc din 1857. Adunările ad-hoc din Moldova și Țara Românească au fost convocate la Iași, respectiv la București, în urma Congresului de Pace de la Paris (1856), unde a fost abordată „problema românească”. Rezoluțiile Adunărilor ad-hoc vizau unirea Moldovei cu Țara Românească într-un singur stat numit România, respectarea vechilor capitulații încheiate cu Poarta, aducerea unui prinț străin dintr-o familie domnitoare europeană. Principala doleanță a adunărilor, unirea Principatelor Române, a fost îndeplinită prin adoptarea Convenției de la Paris (1858) și prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza în 1859.