Rolul liderului și cultul personalității

Schița lecției

Rolul liderului în regimul comunist

în statul comunist, Partidul Comunist controla toate instituțiile importante, iar liderul partidului concentra cea mai mare parte a puterii politice
hotărârile importante privind economia, politica internă și relațiile externe erau luate de conducerea partidului, în frunte cu liderul acestuia
după moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (19 martie 1965), Nicolae Ceaușescu a devenit conducătorul Partidului Comunist Român
28 martie 1974: Nicolae Ceaușescu a devenit primul președinte al Republicii Socialiste România, concentrând și mai multă putere în mâinile sale

după 1971, odată cu publicarea Tezelor din iulie, cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu s-a intensificat
presa, radioul, televiziunea și manualele școlare îl prezentau drept un conducător excepțional și principalul autor al tuturor realizărilor României
Elena Ceaușescu a fost inclusă treptat în propaganda oficială, fiind prezentată ca savant de renume și important om politic
congresele Partidului Comunist și vizitele de lucru ale lui Nicolae Ceaușescu erau transformate în ample manifestări de propagandă

portretele liderilor erau afișate în instituții, școli, întreprinderi și spații publice
presa și Televiziunea Română prezentau zilnic activitatea lui Nicolae și Elena Ceaușescu
manifestările dedicate zilei de 26 ianuarie, aniversarea lui Nicolae Ceaușescu, și cele de 7 ianuarie, aniversarea Elenei Ceaușescu, erau organizate la nivel național
poeziile, cântecele, filmele și spectacolele elogiau conducătorii și realizările regimului comunist
festivalul național „Cântarea României”, organizat din 1976, a devenit unul dintre principalele instrumente de propagandă culturală

cultul personalității a limitat libertatea de exprimare și a favorizat luarea deciziilor exclusiv de către conducerea statului
criticarea liderului sau a politicii partidului era considerată o faptă împotriva regimului și putea atrage sancțiuni sau anchete ale Securității
propaganda oficială crea o imagine idealizată a conducătorilor, aflată în contrast cu dificultățile economice și sociale din anii ’80
după revoluția din decembrie 1989, cultul personalității a fost abandonat, iar simbolurile propagandei comuniste au fost înlăturate din spațiul public