Secolul al XX-lea între democrație și totalitarism în România ⋆ Ora de Istorie

Schița lecției

Regimurile politice din România în secolul al XX-lea

1901-1938: regim democratic
- votul universal
- pluripartidismul
- separarea puterilor în stat
1938-1940: regim autoritar
- partidul unic: Frontul Renașterii Naționale
- cultul personalității
- cenzura
- regele deținea întreaga putere
1940-1941: România devine un stat național-legionar
- Ion Antonescu a guvernat cu sprijinul legionarilor
- regimul politic din România capătă caracteristicile unui regim totalitar de extremă dreaptă
1941-1944: regim de dictatură militară
- întreaga putere era concentrată în mâinile mareșalului Ion Antonescu
- Ion Antonescu guverna prin decrete-legi
1948-1989: regim comunist
- partid unic: Partidul Muncitoresc Român / Partidul Comunist Român
- cenzura
- teroarea
- poliție politică: Securitatea
- naționalizarea fabricilor, uzinelor, băncilor
- colectivizarea agriculturii
1990-prezent: regim democratic
- votul universal
- pluripartidismul
- separarea puterilor în stat

dispare rotativa guvernamentală
dispar partidele conservatoare
Partidul Național Liberal își consolidează pozițiile
apar noi partide: Partidul Țărănesc, Partidul Național Român (din Transilvania), Partidul Comunist Român, Partidul Național Țărănesc (creat prin fuziunea Partidului Țărănesc cu Partidul Național Român) este a doua forță politică din țară
apar și se afirmă partidele minorităților naționale
apar și se impun partidele extremiste: Liga Apărării Național Creștine, Legiunea Arhanghelul Mihail, Garda de Fier, Totul pentru Țară
viața politică a evoluat de la democrație la autoritarism

Partidul Național Liberal:

personalități: Ionel Brătianu, Vintilă Brătianu, I.G. Duca, Ștefan Zeletin
baza socială: burghezia, elemente orășenești (profesori, ingineri, medici, avocați, funcționari)
promovează neoliberalismul → statul trebuie să intervină în sectorul economic → interesul național primează în fața celui individual
obiective:
- dezvoltarea industriei naționale (doctrină: ”Prin noi înșine”)
- lărgirea dreptului de vot
- valorificarea resurselor naturale ale țării pentru dezvoltarea societății românești
- realizări: reforma agrară și electorală, Constituția din 1923

Partidul Național Țărănesc:

personalități: Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Virgil Madgearu
baza socială: burghezia mică și mijlocie, țărănimea, intelectualii
promovează doctrina ”porților deschise” → statul român nu era capabil să susțină din punct de vedere financiar investițiile în industrie → acceptă infuzia de capital străin
în concepția național-țărăniștilor, agricultura trebuie să aibă rolul principal → România trebuia să fie un stat țărănesc

Extrema stângă:

reprezentată de Partidul Comunist Român
personalități: Marcel Pauker, Lucrețiu Pătrășcanu
baza socială: muncitorii
promovează o politică antinațională → susține dreptul popoarelor la autodeterminare → în 1924 este scos în afara legii
obiectivul principal al comuniștilor era instaurarea prin revoluție a dictaturii proletariatului și realizarea societății comuniste

Extrema dreaptă:

reprezentată de Liga Apărării Național Creștine (1923), Legiunea Arhanghelul Mihail (1927), Garda de Fier (1930), Totul pentru Țară (1933)
personalități: A.C. Cuza, Corneliu Zelea Codreanu, Horia Sima
bază socială: tineri, studenți, preoți, elemente ale muncitorimii și burgheziei cu vederi antisemite
grupările de extremă dreaptă aveau la bază o doctrină antisemită, antidemocratică și anticomunistă
partidele de extremă dreaptă urmăreau eliminarea evreilor din viața politică și educarea tineretului în spirit creștin și naționalist
legionarii considerau că ei sunt singurii capabili să asigure renașterea noastră națională
pentru a-și atinge scopurile, au recurs la asasinate: prim-miniștrii I.G. Duca (1933) și Armand Călinescu (1939)
pe plan politic urmăreau instaurarea unui regim totalitar → România a fost un stat național-legionar în perioada septembrie 1940 – ianuarie 1941