Situația comunităților evreiești până la 1866: aspecte demografice, comunitare și culturale

Aspecte demografice

  • secolele XV-XVI: apar primele comunități evreiești în Moldova și Țara Românească
  • 1648: numeroși evrei se refugiază în Moldova ca urmare a revoltei cazacilor conduși de Bogdan Hmelnițki
    • 1657-1671: a fost construită Marea Sinagogă din Iași
  • Evoluția demografică a evreilor în principatele române:
    • Moldova: 6.500 (1774), 19.000 (1820), 125.000 (1859)
      • orașe cu populație evreiască: Bacău, Bârlad, Botoșani, Chișinău, Craiova, Dorohoi, Focșani, Iași, Piatra Neamț, Roman, Siret, Soroca, Suceava
    • Țara Românească: 9.300 (1859)
      • orașe cu populație evreiască: București, Craiova

Aspecte comunitare

  • de-a lungul vremii, statutul evreilor din Țara Românească și Moldova a fost stabilit prin diferite coduri de legi
    • Exemple:
      • Pravila de la Govora (Matei Basarab, 1640)
      • Carte românească de învățătură (Vasile Lupu, 1646)
      • Îndreptarea legii (Matei Basarab, 1652)
      • Așezământul (Constantin Mavrocordat, 1741)
      • Codul Callimachi (1817)
      • Legiuirea Caragea (1818)
      • Regulamentele Organice (1831-1832)
      • Codul Civil (1864)
    • Exemple de limitări:
      • nu puteau deține teren agricol
      • nu aveau drepturi civile
      • plăteau taxe mai mari decât românii
  • drepturile evreilor din Transilvania, care făcea parte din regatul maghiar, au fost limitate în urma celui de-al IV-lea Conciliu de la Lateran (1215)
    • erau interzise căsătoriile între creștini și mozaici
    • era interzisă munca în ziua de duminică și în zilele de sărbătoare creștină
    • 1251: regele maghiar Béla al IV-lea a acordat privilegii evreilor (libertatea de mișcare, posibilitatea de a cumpăra case)
    • 1623: Gabriel Bethlen acordă privilegii evreilor (se puteau așeza în principat, puteau să practice negoțul și aveau libertate de cult)
  • comunitățile evreiești erau organizate asemenea breslelor
    • se puteau organiza și se autoguvernau
      • în schimbul obligațiilor fiscale față de domnie
    • erau conduse de un staroste
    • aveau un statut inferior față de creștini
      • nu puteau căpăta cetățenia
    • aveau propriul sistem de impozitare
    • instituții: casă de rugăciuni (sau sinagogă), baia rituală, școala (heder sau Talmud Torah), tribunalul comunitar (Bet Din), societăți de binefacere
      • evreii sefarzi și evreii așkenazi aveau instituții separate
        • o instituție comună era Sacra (Hevra Kadișa), care se ocupa de înmormântări
      • 1730-1834: a funcționat Haham-Bașia (instituție cu atribuții fiscale), cu sediul la Iași
        • conducătorul acestei instituții se numea Haham-Bașa și era rabin
          • această funcție era moștenită de urmași
          • atribuții: colectarea impozitului special pe care-l plătea Imperiului Otoman
        • avea jurisdicție atât asupra evreilor din Moldova, cât și asupra celor din Țara Românească
  • evreilor le era interzis să dețină terenuri agricole -> s-au stabilit în orașe
    • și-au creat propriile comunități urbane (shtetl)
  • evreii au întemeiat așezări precum Șoldănești (1780) sau Șomuz (astăzi Fălticeni)
  • spre deosebire de Occident, în Țările Române nu au existat ghetouri
  • 1858: medicul evreu Julius Barasch a înființat primul spital pediatric din București

Aspecte culturale

  • în Moldova erau mai mulți evrei așkenazi (veniți din Polonia, Ucraina, Rusia)
  • la început, în Țara Românească erau mai mulți evrei sefarzi (veniți din Imperiul Otoman), care, odată cu trecerea timpului, au fost depășiți numeric de evreii așkenazi
  • ocupații: negustori, meșteșugari, medici, profesori, avocați, rabini
  • secolul XIX: s-a răspândit Haskala în spațiul românesc
    • 1848: la revoluția din Țara Românească au participat și evrei (Iehuda Barbu Iscovescu, Constantin Daniel Rosenthal, Davicion Bally, Hillel Manoah)
      • anumite programe revoluționare (Proclamația de la Islaz, Dorințele partidei naționale din Moldova) propuneau emanciparea treptată a evreilor
    • 1851: în București a luat ființă prima școală israelito-română
    • 1853: la Iași a apărut prima școală elementară evreiască
    • 1856: a apărut „Isis sau Natura”, prima revistă de medicină din România, redactată de medicul Julius Barasch (1815-1863)
    • 1857: a fost fondat ziarul Israelitul Român
    • 1857: apar primele școli israelito-române
    • 1859: ia naștere Gazeta română-evreiască literară, comercială și industrială
  • 1867: evreii din Transilvania și Bucovina, regiuni aflate în componența Austro-Ungariei, au fost naturalizați (au primit cetățenie)

Susține „Ora de Istorie”
Titular: Asociația „Ora de Istorie”
Cont: RO51 RNCB 0279 1839 0059 0001
BCR, Sucursala Bacovia, Bacău