ORA DE ISTORIE
Historia magistra vitae

Statul român modern între înfăptuire și modernizare

Unirea Principatelor Române

  • a fost ideea centrală a perioadei care a urmat revoluției de la 1848

Context intern

  • în 1849 se încheie Convenția de la Balta Liman, care prevedea numirea domnilor pe o perioadă de 7 ani de către Poartă, cu acordul Rusiei, aceștia fiind considerați înalți funcționari ai Imperiului Otoman (Barbu Știrbei în Țara Românească și Grigore Alexandru Ghica în Moldova) → autonomia Țărilor Române era limitată

Context extern

  • Războiul Crimeii (1853-1856)
    • cauze: panslavismul și panortodoxismul promovate de Rusia
    • urmări: turcii (ajutați de englezi și francezi) i-au înfrânt pe ruși → Congresul de Pace de la Paris
  • Congresul de Pace de la Paris (1856)
    • marile puteri abordează, la inițiativa lui Alexandru Walewski, problema românească
    • menținerea suzeranității otomane
    • abolirea protectoratului rusesc
    • instituirea garanției colective a celor șapte mari puteri: Anglia, Franța, Prusia, Sardinia, Austria, Imperiul Otoman și Rusia
    • Rusia înapoia Moldovei cele trei județe din sudul Basarabiei (Cahul, Ismail și Bolgrad)
    • constituirea unor adunări ad-hoc (organ cu caracter reprezentativ și consultativ) → românii erau consultați în problema unirii
    • libertatea navigației pe Dunăre
    • statutul Principatelor urma să fie stabilit prin consultarea locuitorilor din cele două țări, prin organizarea Adunărilor ad-hoc

Etape:

  • Adunările ad-hoc (1857) → au adoptat următoarele rezoluții:
    • au fost convocate la Iași și la București
    • rezoluții:
      • respectarea autonomiei Principatelor, conform vechilor capitulații încheiate cu Poarta
      • unirea Moldovei cu Țara Românească într-un singur stat numit România
      • aducerea unui prinț străin, dintr-o familie domnitoare europeană, ai cărui urmași să fie crescuți în religia țării
      • neutralitatea pământului românesc
      • Adunare Legislativă în care să fie reprezentate toate categoriile sociale
  • Convenția de la Paris (1858)
    • a fost adoptată în cadrul Conferinței de la Paris (1858)
    • se realiza o uniune
      • Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei
      • cu domni, guverne și adunări separate
      • două instituții comune (la Focșani): Comisia Centrală (rol legislativ) și Înalta Curte de Casație și Justiție (rol juridic)
    • desființarea privilegiilor
    • egalitatea în fața legii
    • noi raporturi între proprietari și țărani
    • organizarea unor miliții reunite în caz de primejdii
    • principiul separării puterilor în stat
    • organizarea unor noi alegeri privind desemnarea domnilor în Principate
  • Dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza (1859)
    • în Principate au fost numiți trei caimacami cu misiunea de a organiza alegerile pentru adunările elective
    • 5 ianuarie 1859: Adunarea Electivă din Moldova l-a ales domn pe colonelul Alexandru Ioan Cuza
    • 24 ianuarie 1859: Adunarea Electivă din Țara Românească l-a ales domn tot pe Alexandru Ioan Cuza → s-au pus bazele statului național român modern, iar puterile europene au fost puse în fața ”faptului împlinit”

Domnia lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866)

Perioada consolidării unirii (1859-1862)

  • cu excepția Austriei și a Imperiului Otoman, puterile europene au recunoscut dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza în martie 1859
  • recunoașterea oficială a unirii de către puterile garante s-a realizat în cadrul Conferinței de la Constantinopol (1861) → unirea era recunoscută doar în timpul domniei lui Cuza, care primește firmanul din partea Porții
  • măsuri:
    • unificarea armatei
    • unificarea serviciilor de vamă și telegraf
    • crearea unui minister unic de război
    • unificarea circulației monetare
    • stema comună
    • stabilirea capitalei la București
    • 1862: primul guvern unic (condus de conservatorul Barbu Catargiu)
    • 1862: prima Adunare Legislativă unică

Perioada marilor reforme (1863-1866)

Evenimente:

  • conflictele dintre cele două grupări politice:
    • gruparea conservatoare îi reprezenta pe marii proprietari funciari → erau împotriva divizării marilor proprietăți de pământ → considerau că țăranii nu aveau suficiente resurse pentru a lucra pământul
    • gruparea liberală era alcătuită din burghezie, boierimea mică și mijlocie → dorea găsirea unor soluții pentru rezolvarea situației țărănimii
  • 1863: Mihail Kogălniceanu (liberal moderat) este numit în funcția de prim-ministru
  • 2 mai 1864: lovitura de stat → din cauza respingerii proiectului de lege rurală întocmit de Mihail Kogălniceanu de Adunarea Legislativă, Alexandru Ioan Cuza instituie un regim autoritar → abrogă Convenția de la Paris și adoptă Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris → domnul obține atribuții sporite (are drept de inițiativă legislativă, iar Adunarea devine subordonata acestuia)
  • domnia autoritară a lui Cuza a deranjat grupările politice ale vremii, care și-au unit forțele (”Monstruoasa coaliție”) și l-au forțat să abdice la 11 februarie 1866

Reforme:

  • decembrie 1863: Legea secularizării averilor mănăstirești
    • averile mănăstirilor pământene sau închinate au trecut în proprietatea statului
    • pământurile mănăstirilor reprezentau 25% din suprafața arabilă a țării
  • mai 1864: Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris
    • act cu rol de constituție
    • mărește atribuțiile domnului → domnie autoritară
    • introduce instituții noi: Corpul Ponderator (Senat) → Parlamentul devine bicameral
  • mai 1864: Legea electorală
    • este menținut votul censitar → scade censul → crește numărul alegătorilor
  • august 1864: Legea agrară / rurală
    • emanciparea clăcașilor prin răscumpărare
    • împroprietărirea țăranilor cu loturi aflate în folosință în funcție de numărul vitelor
    • răscumpărare pe 15 ani
    • loturile primite nu pot fi înstrăinate 30 de ani
  • noiembrie 1864: Legea instrucțiunii publice
    • învățământul primar devine gratuit și obligatoriu
    • se introducea alfabetul latin
  • noiembrie 1864: Legea organizării armatei
    • toți românii între 20 și 50 de ani pot fi mobilizați
  • decembrie 1864: Codul civil
    • modernizează sistemul juridic: libertăți individuale, egalitatea în fața legii, garantarea proprietății private

Domnia lui Carol I (1866-1914)

Instaurarea dinastiei străine

  • unirea Principatelor Române era recunoscută doar pe timpul domniei lui Cuza → abdicarea lui a pus în pericol această unire
  • tronul i-a fost propus lui Filip de Flandra (fratele regelui Belgiei), însă acesta a refuzat
  • tronul i-a fost acordat principelui german Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, care a acceptat
    • Carol se bucura de sprijinul împăratului francez Napoleon al III-lea și de cel al viitorului cancelar Otto von Bismarck, familia sa fiind înrudită cu dinastia Prusiei
  • 10 mai 1866: Carol a fost proclamat principe în urma unui plebiscit

Măsuri de consolidare a statului român modern

  • adoptarea Constituției (1866)
    • a fost prima constituție din istoria României
    • a fost inspirată după modelul belgian din 1831
    • avea un caracter liberal
    • principiul suveranității naționale
    • principiul guvernării reprezentative
    • principiul separării puterilor în stat
    • monarhie ereditară
    • drepturi și libertăți cetățenești
  • obținerea independenței (în timpul războiului ruso-româno-turc din 1877-1878)
    • 9 mai 1877: ministrul de externe al României, Mihail Kogălniceanu, a declarat: „Suntem independenți, suntem o națiune de sine stătătoare” -> Parlamentul a declarat independența României
    • independența a fost recunoscută în 1878 prin tratatele de pace de la San Stefano și Berlin
    • România primea Dobrogea, Delta Dunării și Insula Șerpilor
    • România ceda Rusiei sudul Basarabiei (Ismail, Bolgrad și Cahul)

Proiectele partidelor politice în epoca modernă

Partidul Național Liberal a luat ființă în 1875, în urma unei întâlniri la casa lui Mazar Pașa

  • personalități: Mihail Kogălniceanu, C.A. Rosetti, Dimitrie A. Sturdza, Ion C. Brătianu, Ion I.C. Brătianu
  • baza socială: burghezia, elemente orășenești (profesori, ingineri, medici, avocați, funcționari)
  • obiective:
    • dezvoltarea industriei naționale (doctrină: ”Prin noi înșine”)
    • lărgirea dreptului de vot
    • valorificarea resurselor naturale ale țării pentru dezvoltarea societății românești

Partidul Conservator a luat naștere în 1880

  • personalități: P.P. Carp, Lascăr Catargiu, Titu Maiorescu
  • baza socială: marii proprietari de pământ
  • obiective:
    • modernizarea progresivă, care trebuia adaptată specificului societății românești (doctrină: ”Teoria formelor fără fond”)
    • dezvoltarea economică a țării trebuie să se bazeze pe dezvoltarea agriculturii

Reforme

  • politice
    • 1878: Carol I primește titlul de Alteță Regală
    • 1881: România devine Regat → Carol este încoronat rege
    • 1884: legea electorală → s-a lărgit baza electorală → orice cetățean putea vota dacă plătea impozit
    • 1895: rotativa guvernamentală → cele două partide (PNL și PC) alternau la guvernare
  • economice
    • 1867: este adoptată moneda națională → leul
    • 1868: lege prin care s-au pus bazele construcției unei rețele moderne de drumuri locale și naționale
    • 1880: a luat ființă Banca Națională a României
    • 1886: legea generală a tarifelor → economia românească este protejată prin impunerea taxei vamale;
    • 1887: legea de încurajare a industriei → cei care înființau firme cu cel puțin 25 de muncitori beneficiau de anumite facilități (scutirea de taxe și tarife vamale, teren de construcție gratuit)
    • 1889: legea vânzării unor proprietăți ale statului către țărani
    • 1890: a luat naștere Serviciul de Navigație Fluvială Română → a fost creată o flotă fluvială
    • 1892: s-a reorganizat Creditul Agricol → participare mai mare a țăranilor
    • 1895: legea minelor → statul are dreptul asupra resurselor subsolului, cu excepția petrolului și permite străinilor deținerea de proprietăți funciare
  • culturale
    • 1879: a luat ființă Academia Română
    • s-a dezvoltat învățământul
    • a crescut numărul școlilor și s-au afirmat profesori universitari valoroși
    • se remarcă activitatea ministrului Instrucțiunii Publice Spiru Haret, care a acordat o atenție deosebită pregătirii învățătorilor de la sate
    • a fost încurajată preluarea curentelor culturale occidentale

www.oradeistorie.ro