Elaborați, în aproximativ două pagini, un eseu despre totalitarism și democrație în Europa și în România secolului al XX-lea, având în vedere:
– precizarea unei ideologii totalitare din Europa și menționarea unei caracteristici a acesteia;
– menționarea unei cauze a instaurării regimului totalitar în România;
– prezentarea unei practici politice totalitare din România în perioada stalinismului sau a național-comunismului;
– menționarea a două fapte istorice desfășurate de România în cadrul „Războiului Rece”;
– formularea unui punct de vedere referitor la practicile politice democratice din Europa în a doua jumătate a secolului al XX-lea și susținerea acestuia printr-un argument istoric.
Notă! Se punctează și utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea eseului, evidențierea relației cauză-efect, elaborarea argumentului istoric (prezentarea unui fapt istoric relevant și utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea și concluzia), respectarea succesiunii cronologice/logice a faptelor istorice și încadrarea eseului în limita de spațiu precizată.
Veacul al XX-lea a fost un secol al extremelor în care ideologiile și regimurile politice democratice au coexistat cu cele totalitare. Cu toate că în urma anihilării forțelor fasciste și comuniste și a încheierii Războiului Rece democrația a ieșit învingătoare, deceniile în care totalitarismul a înspăimântat Europa rămân semnificative în istoria recentă.
Pe continentul european s-au impus, în prima jumătate a secolului al XX-lea, două ideologii totalitare: fascismul și comunismul.
Pe de o parte, fascismul a apărut în 1922, în Italia, în urma loviturii de stat a lui Benito Mussolini, prin care acesta a preluat puterea. Fascismul urmărea redobândirea onoarei națiunii italiene după modelul Romei antice, iar pe plan economic susținea principiile corporatiste. Fascismul a influențat semnificat ideologia nazistă.
Pe de altă parte, comunismul a luat naștere ca regim politic în 1917 în Rusia, ca urmare a revoluției bolșevice. Acesta susținea lupta de clasă, desființarea proprietății private, colectivizarea agriculturii și naționalizarea industriei. După cel de-Al Doilea Război Mondial, comunismul a fost impus în numeroase țări din Europa Centrală și de Est, ca urmare a victoriei Uniunii Sovietice.
În România, instaurarea comunismului a început în 1945 și s-a desfășurat în patru etape. Prin aducerea la putere a guvernului Petru Groza la putere la 6 martie 1945, comuniștilor le-au fost acordate cele mai importante ministere. În noiembrie 1946, alegerile legislative au fost falsificate în favoarea comuniștilor. În vara anului 1947, opoziția democratică a fost eliminată, iar în iarna aceluiași an, regele Mihai a fost forțat să abdice. Ca urmare, era proclamată Republica Populară Română și, începând cu 1948, pe teritoriul țării se impunea un regim de tip stalinist.
În acest context, o practică politică din perioada stalinismului a fost adoptarea unipartidismului. Partidul Muncitoresc Român a apărut în 1948, în urma fuziunii Partidului Comunist Român cu Partidul Social Democrat. Acesta avea drept conducător pe Gheorghe Gheorghiu-Dej și era prevăzut în constituția din 1948. Astfel, întreaga putere în stat îi aparținea Partidului Muncitoresc Român și a conducătorului acestuia. Ca urmare, au fost adoptate numeroase măsuri care au consolidat regimul stalinist: poliția politică, monopolul asupra culturii, centralizarea economiei, colectivizarea agriculturii, industrializarea forțată etc.
După retragerea trupelor Armatei Roșii de pe teritoriul României, Gheorghe Gheorghiu-Dej a promovat o politică de distanțare față de Moscova. Această politică a fost urmată și de succesorul lui Dej, Nicolae Ceaușescu, care a venit la conducerea țării în 1965. Astfel, în 1967, acesta a stabilit relații diplomatice cu Republica Federală Germania, iar în anul următor a refuzat să ia parte la invazia Cehoslovaciei, în contextul Primăverii de la Praga, pe care a criticat-o. Cele două acțiuni întreprinse de liderul comunist român au crescut prestigiul țării pe plan internațional.
Cu toate acestea, începând cu 1971, Ceaușescu a revenit la practicile staliniste. Condițiile de trai, deja dificile, ale populației s-au înrăutățit semnificativ. Criza economică din anii ’80 a fost una dintre cauzele majore ale revoluției din decembrie 1989, prin care regimul comunist era înlăturat.
La finele secolului al XX-lea, în Europa Centrală și de Est au avut loc mai multe evenimente care au dus la înlăturarea regimurilor comuniste și reinstaurarea celor democratice. Cele din urmă au fost consolidate prin noile legi fundamentale adoptate, precum și prin organizarea de alegeri libere. În cazul României, democrația a fost consolidată prin adoptarea constituției din 1991. Aceasta prevedea pluripartidism, separarea puterilor în stat, dar și drepturi și libertăți cetățenești și o economie de piață. Această lege fundamentală a creat contextul necesar pentru aderarea țării la alianțe precum NATO (2004) și UE (2007) care, în continuare, apără principiile democrației.
Așadar, veacul al XX-lea a fost marcat de conflictul dintre democrație și totalitarism. Contrastul dintre cele două a influențat iremediabil continentul european, iar lumea nu ar fi arătat astăzi la fel dacă revoluționarii dornici de democrație nu ar fi acționat așa cum au făcut-o la finalul anilor ‘80.