Răspuns: Un prim fapt istoric din politica internă a României postbelice în perioada 1948-1962 este implementarea poliției politice. Înființată în 1948, Direcția Generală a Securității Poporului (Securitatea) urmărea anihilarea opozanților regimului comunist, în special a celor care aparțineau unor pături sociale considerate favorizate. Mai mult decât atât, această instituție a reprezentat elementul principal al represiunii populației, întreaga societate românească fiind amenințată de practici precum amenințările, tortura, deschiderea a numeroase închisori, lagăre de concentrare și de muncă. Pe această cale, poliția politică a contribuit în mod semnificativ la consolidarea regimului de tip stalinist implementat sub conducerea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej începând cu 1948.
Un al doilea fapt istoric din politica internă a României postbelice în perioada 1948-1962 este monopolizarea culturii. S-a dorit crearea unor opere care să surprindă lupta de clasă, direcția culturală care a fost denumită „proletcultism”. Simultan, învățământul a fost reorganizat conform modelului sovietic, iar în școli a fost introdusă limba rusă. Pe plan religios, Biserica Greco-Catolică a fost desființată, iar Biserica Ortodoxă a intrat în subordinea statului. Prin asemenea mijloace, dar și cu ajutorul cenzurii, liderii comuniști au dorit să insufle populației idealurile și valorile de tip stalinist, care erau diametral opuse culturii occidentale.
