Schița lecției
Urmările migrațiilor
- orașele romane au fost distruse
- populația a scăzut dramatic
- locuitorii s-au retras în zone rurale
- nivelul de civilizație s-a redus drastic
- producția de bunuri s-a redus foarte mult
- foametea și epidemiile făgeau ravagii
Biserica Creștină
- a fost singura instituție stabilă în perioada migrațiilor
- a asigurat echilibrul în societate
- a sprijinit factorul politic
- spre deosebire de papă, patriarhul nu avea putere politică
Crizele Bisericii Creștine
- criza iconoclastă
- a avut loc în cadrul Imperiului Bizantin
- cauză: cultul icoanelor (despre care se credea că au efecte vindecătoare)
- au avut loc persecuții împotriva celor care adorau icoanele
- 843: împărăteasa Teodora a reintrodus cultul icoanelor
- lupta pentru învestitură
- a avut loc în cadrul Bisericii Apusene
- a fost un conflict apărut între papa Grigore al VII-lea și împăratul german Henric al IV-lea
- papa considera că regii și împărații trebuie să i se supună
- papa considera că episcopii îi datorează doar lui ascultare, în timp ce împăratul credea că lui trebuie să i se supună episcopii
- papa Grigore al VII-lea l-a excomunicat pe Henric al IV-lea, iar supușii acestuia nu-l mai ascultau
- pentru a obține iertarea și anularea excomunicării, împăratul s-a prezentat plin de umilință în fața Papei, la Canossa
- în cele din urmă s-a ajuns la un compromis, iar episcopii ascultau și de papă, și de împărat
Divizarea Bisericii Creștine
- cauză: neînțelegerile de natură religioasă
- s-au constituit două centre religioase:
- cel de la Roma (catolic), condus de papă
- popoarele din Europa Apuseană și Centrală au adoptat creștinismul de rit catolic: franci, saxoni, danezi, maghiari
- secolul VIII: a luat naștere statul papal
- cel de la Constantinopol (ortodox), condus de patriarh
- popoarele din Europa de Sud-Est și Răsăriteană au adoptat creștinismul de rit ortodox: bulgari, ruși, sârbi etc.
- cel de la Roma (catolic), condus de papă
- 1054: a avut loc Marea Schismă -> Biserica Creștină s-a divizat în Biserica Romano-Catolică (Biserica Universală) și Biserica Ortodoxă (Biserica Dreptei Credințe)
Apariția noilor state pe harta Europei
- 395: are loc divizarea Imperiului Roman de Apus
- Imperiul Roman de Apus
- Imperiul Roman de Răsărit (sau Imperiul Bizantin)
- 476: dispare Imperiul Roman de Apus -> pe teritoriul lui apar noi state întemeiate de migratorii germanici -> regatele barbare (franc, vandal, vizigot, ostrogot, longobard)
- aceste regate au preluat instituțiile și religia (creștină) Imperiului Roman de Apus
- secolele VII-IX: slavii și-au întemeiat state proprii în Europa Centrală, de Sud-Est și de Răsărit: Țaratul Bulgar, cnezatele ruse
- în statele nou formate, adoptarea de către conducător a creștinismului era urmată de trecerea întregii populații la această credință
- monarhul era ajutat în conducerea statului de nobili și de conducătorii Bisericii
- monarhul avea următoarele atribuții:
- stabilea legile
- conducea armata
- purta războaie
- încheia pacea
- acorda pământuri supușilor săi
Creștinarea Europei
- până în secolul al V-lea, religia creștină a pătruns în toate provinciile Imperiului Roman, devenind unica religie din acest stat
- creștinismul s-a răspândit prin activitatea misionarilor și întemeierea de mănăstiri
- călugării au avut un rol important în creștinarea unor popoare migratoare (franci, slavi etc.)
- mănăstirile au fost centre de producție agricolă, spitale pentru bolnavi și săraci, adăposturi pentru pelerini, centre de cultură
- călugării au avut misiunea de a copia manuscrise și cărți de valoare din epoca greco-romană, pe care le ilustrau cu miniaturi
- secolul VI: Benedict de Nursia a fixat regulile de comportament din mănăstiri
- viața în mănăstire însemna supunere și disciplină
Bibliografie
- DK, Enciclopedia cunoașterii. Istorie, Traducere de Irina Pandelaș, Editura Litera, București, 2020
- Georges Duby, Atlas istoric Duby, Traducere de Lia Decei, Editura Corint, București, 2015