Cerință: Între secolele al XVI-lea – al XVIII-lea, domnii români au întreprins numeroase acțiuni diplomatice.
Din cauza amenințării reprezentate de Imperiul Otoman, de-a lungul veacurilor, domnii români au încheiat mai multe tratate antiotomane cu puterile creștine învecinate. Un exemplu relevant îl constituie încheierea tratatului de la Târgoviște din 1598. Prin acest tratat, Mihai Viteazul recunoștea suzeranitatea împăratului Rudolf al II-lea, primind în schimb subsidii pentru întreținerea armatei. Totodată, lui Mihai Viteazul îi era recunoscut caracterul ereditar al domniei în Țara Românească. Cele două părți își promiteau ajutor reciproc împotriva Imperiului Otoman.
O altă acțiune diplomatică a fost întreprinsă de Dimitrie Cantemir, domnul Moldovei, care a încercat să înlăture suzeranitatea otomană. Astfel, Dimitrie Cantemir a încheiat în aprilie 1711 un tratat cu țarul Petru cel Mare, prin care Moldova și Rusia își acordau ajutor reciproc împotriva otomanilor. Mai mult decât atât, Moldova intra sub protectoratul Rusiei. Totodată, domnul Moldovei a implicat țara în războiul ruso-turc (1710-1711), însă trupele otomane le-au învins pe cele moldo-ruse în bătălia de la Stănilești. În urma acestui eveniment, Dimitrie Cantemir a plecat în Rusia, iar în Moldova a fost instaurat regimul fanariot.
