au fost permise deplasările artiștilor și sportivilor în străinătate
Nicolae Ceaușescu a continuat politica de distanțare de Moscova
au fost stabilite relații diplomatice cu țări din Occident
1968: Nicolae Ceaușescu a refuzat să participe alături de trupele din Tratatul de la Varșovia la invadarea Cehoslovaciei -> a crescut prestigiul său intern și internațional
Revenirea la practicile staliniste (1971-1989)
1971: la întoarcerea din turneul din Asia, Ceaușescu a adoptat „tezele din iulie”
s-a instituit un control sever asupra culturii, presei și învățământului
Opinia dvs. conteazăFeedbackurile pozitive ne stimulează, iar cele negative ne ajută să ne îmbunătățim activitatea.
Vă rugăm să ne lăsați un feedback despre această platformă.Scrieți un feedback
Aveți un material didactic și doriți să-l urcați pe platformă?
Pentru a fi validat, materialul dvs. trebuie să conțină text, imagini (însoțite de sursa lor), prezentări video (opțional) și recomandări bibliografice.Încărcați un material didactic
Am trait in Bucuresti de la nastere (1946) pana in 1990. 44 de ani de calvar comunist. A vorbi noilor generatii despre o „liberalizare” mi se pare o inselatorie, indiferent de scopul ei. O dictatura nu inceteaza daca devine un pic mai blanda, ramanand tot o dictatura. Eu am ramas tot cu stampila „origini intelectuale” cu consecintele ei. Securitatea avea grija ca toti membrii societatii sa cante imnuri de slava dictatorului si ordinei comuniste, etc. Sunt revoltat ca se incearca reabilitarea unei persoane sinistre si a unei perioade nenorocoase din istoria Romaniei. Tot ce s-a realizat bun in acei ani a fost facut datorita unor inertii sociale si datorita faptului ca guvernantii erau inculti si cu deficiente intelectuale notabile. Este opinia mea, in cunostinta de cauza.
Cookie-urile funcționale ajută la îndeplinirea anumitor funcționalități, cum ar fi partajarea conținutului web pe rețelele de socializare, colectarea părerilor și alte funcții terțe.
Cookie-urile de performanță sunt folosite pentru a înțelege și analiza indicatori-cheie de performanță ai site-ului web, ceea ce ajută la îmbunătățirea experienței de navigare pentru vizitatori.
Aceste module cookie ne permit să analizăm modul în care vizitatorii interacționează cu site-ul web. Aceste cookie-uri ajută la furnizarea de informații despre valorile numărului de vizitatori, rata de respingere, sursa de trafic etc..
Aceste cookie-uri sunt absolut esențiale pentru ca site-ul să funcționeze corect. Aceste cookie-uri asigură funcționalitățile de bază și caracteristicile de securitate ale site-ului web, în mod anonim.
Am trait in Bucuresti de la nastere (1946) pana in 1990. 44 de ani de calvar comunist. A vorbi noilor generatii despre o „liberalizare” mi se pare o inselatorie, indiferent de scopul ei. O dictatura nu inceteaza daca devine un pic mai blanda, ramanand tot o dictatura. Eu am ramas tot cu stampila „origini intelectuale” cu consecintele ei. Securitatea avea grija ca toti membrii societatii sa cante imnuri de slava dictatorului si ordinei comuniste, etc. Sunt revoltat ca se incearca reabilitarea unei persoane sinistre si a unei perioade nenorocoase din istoria Romaniei. Tot ce s-a realizat bun in acei ani a fost facut datorita unor inertii sociale si datorita faptului ca guvernantii erau inculti si cu deficiente intelectuale notabile. Este opinia mea, in cunostinta de cauza.