Perioada de liberalizare (1965-1971)

  • a fost adoptată o nouă constituție
  • a fost schimbată denumirea țării în Republica Socialistă România
  • numele partidului s-a schimbat din Partidul Muncitoresc Român în Partidul Comunist Român
  • Nicolae Ceaușescu a continuat politica de industrializare a țării începută de predecesorul său, Gheorghe Gheorghiu-Dej
  • s-a înregistrat o liberalizare în domeniul culturii
    • s-a introdus studiul limbilor străine, franceză și engleză
    • au fost traduse opere din literatura universală
    • au fost permise deplasările artiștilor și sportivilor în străinătate
  • Nicolae Ceaușescu a continuat politica de distanțare de Moscova
    • au fost stabilite relații diplomatice cu țări din Occident
  • 1968: Nicolae Ceaușescu a refuzat să participe alături de trupele din Tratatul de la Varșovia la invadarea Cehoslovaciei -> a crescut prestigiul său intern și internațional

Revenirea la practicile staliniste (1971-1989)

  • 1971: la întoarcerea din turneul din Asia, Ceaușescu a adoptat „tezele din iulie”
    • s-a instituit un control sever asupra culturii, presei și învățământului
    • s-a consolidat cultul personalității lui Ceaușescu
  • 1974: Nicolae Ceaușescu a devenit președintele Republicii Socialiste România
  • a asociat-o pe soția sa, Elena Ceaușescu, la conducerea partidului și a statului
  • s-a pus accent pe dezvoltarea industriei grele -> a crescut datoria externă a țării la 10,2 miliarde de dolari în 1981
    • pentru achitarea datoriei, Ceaușescu a adoptat un program de economisire
      • a avut loc raționalizarea alimentelor de bază și a benzinei pe bază de cartele
      • a fost redus curentul electric
      • programele de televiziune au fost limitate la doar câteva ore pe zi
  • decembrie 1989: revoluția română -> căderea regimului comunist și revenirea la democrație


Distribuiți:

Autor:
Please enable JavaScript in your browser to complete this form.
Dorim să ne cunoaștem mai bine publicul. Ne puteți spune în care dintre categoriile de mai jos vă încadrați?
Puteți alege o singură variantă.
Doriți să vă alăturați clubului de istorie și să primiți periodic un e-mail cu ultimele articole?
Opinia dvs. contează Feedbackurile pozitive ne stimulează, iar cele negative ne ajută să ne îmbunătățim activitatea.
Vă rugăm să ne lăsați un feedback.
Scrieți un feedback

Aveți un material didactic și doriți să-l urcați pe platformă?

Pentru a fi validat, materialul dvs. trebuie să conțină text, imagini (însoțite de sursa lor), prezentări video (opțional) și recomandări bibliografice. Încărcați un material didactic
Articolul anterior
România – stat comunist
Următorul articol
Rezistența anticomunistă

1 comentariu

  1. Am trait in Bucuresti de la nastere (1946) pana in 1990. 44 de ani de calvar comunist. A vorbi noilor generatii despre o „liberalizare” mi se pare o inselatorie, indiferent de scopul ei. O dictatura nu inceteaza daca devine un pic mai blanda, ramanand tot o dictatura. Eu am ramas tot cu stampila „origini intelectuale” cu consecintele ei. Securitatea avea grija ca toti membrii societatii sa cante imnuri de slava dictatorului si ordinei comuniste, etc. Sunt revoltat ca se incearca reabilitarea unei persoane sinistre si a unei perioade nenorocoase din istoria Romaniei. Tot ce s-a realizat bun in acei ani a fost facut datorita unor inertii sociale si datorita faptului ca guvernantii erau inculti si cu deficiente intelectuale notabile. Este opinia mea, in cunostinta de cauza.

Adăugați un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii. Adresa de mail nu va fi publicată.
Prin postarea acestui comentariu declarați că ați citit și sunteți de acord cu termenele și condițiile acestui site.

Clubul de istorie
Trimitem periodic un e-mail cu cele mai noi articole celor 3331 de membri. Alăturați-vă și dvs. clubului de istorie!