Schița lecției
Informații generale
- data apariției: mileniul III î.Hr. (este cea mai veche operă literară păstrată)
- a fost păstrată în biblioteca regelui Assurbanipal de la Ninive
- autor: anonim
- inițial, poemul a circulat pe cale orală
- după apariția scrierii cuneiforme, versurile poemului au fost scrise pe tăblițe de lut (12 la număr)
Personaje
- Ghilgameș (regele din Uruk)
- Enkidu (făptură din argilă, creată de Aruru))
- Anu (zeul Cerului)
- Aruru (zeița protectoare a orașului Uruk)
- Humbaba (stăpânul Pădurii Cedrilor)
- Iștar (zeița dragostei), fiica lui Anu
- Taurul Ceresc (animalul preferat al zeiței Iștar)
- Siduri (hangița care îi spune lui Ghilgameș unde se află Urșanabi)
- Urșanabi (corăbierul lui Utnapiștim)
- Utnapiștim (supraviețuitorul Potopului)
Rezumat
- locuitorii din Uruk se plâng zeilor de comportamentul lui Ghilgameș
- Anu le ascultă rugăciunile locuitorilor și îi poruncește zeiței Aruru să creeze un nou Ghilgameș care să-și măsoare forța cu regele din Uruk -> Aruru îl creează din argilă pe Enkidu
- Ghilgameș și Enkidu se luptă -> Ghilgameș învinge -> cei doi devin prieteni
- Ghilgameș și Enkidu merg în Pădurea Cedrilor unde-l omoară pe Humbaba, stăpânul acesteia
- la întoarcere, zeița Iștar îl vede pe Ghilgameș și se îndrăgostește de el, cerându-i să o ia de soție
- Ghilgameș refuză să o ia de soție și o tratează cu dispreț pe zeița Iștar
- Iștar se plânge tatălui ei, zeul Anu, de comportamentul lui Ghilgameș
- Anu trimite pe pământ Taurul Ceresc pentru a-i ucide pe oameni, însă este ucis de Ghilgameș și Enkidu -> Iștar începe să plângă
- Enkidu smulge bucăți din taur pe care le aruncă în fața zeiței Iștar -> zeii hotărăsc moartea lui Enkidu
- după moartea lui Enkidu, Ghilgameș pleacă în căutarea lui Utnapiștim pentru a afla taina vieții veșnice
- pe drum, Ghilgameș îi întâlnește pe Oamenii-Scorpii, care îl sfătuiesc să străbată fără teamă bezna cumplită a celor douăsprezece îndoite leghe ale muntelui Mașu, spre a ajunge în Grădina zeilor
- ajuns în Grădina zeilor, Ghilgameș admiră copacul fermecat, iar la îndemnul zeului Șamaș, se duce la malul mării unde o întâlnește pe hangița Siduri
- Ghilgameș îi spune hangiței Siduri scopul călătoriei sale -> hangița încearcă să-l facă să se răzgândească, însă fără succes și îi spune că nu departe de casa ei, în pădure, se afla Urșanabi, omul care l-ar putea duce la Utnapiștim
- ajuns la Utnapiștim, Ghilgameș ascultă povestea acestuia despre Potop, în urma căruia el și soția sa au supraviețuit și au devenit nemuritori
- Utnapiștim îi spune lui Ghilgameș că singura cale de a trăi veșnic este de a nu dormi șase zile și șapte nopți -> Ghilgameș nu reușește acest lucru
- la plecare, Utnapiștim, la rugămințile soției, îi spune lui Ghilgameș că va dobândi nemurirea dacă va reuși să culeagă de pe fundul mării o buruiană care îi va sfâșia mâinile -> Ghilgameș reușește să ia această plantă
- în timp ce Ghilgameș se scălda în apele unui izvor, un șarpe, ademenit de mireasma plantei, s-a furișat până la locul în care se afla și a mâncat-o
- întors la Uruk, Ghilgameș îi arată lui Urșanabi frumusețea zidurilor ce împrejmuiesc orașul, ca și când ar fi dorit să-i sugereze lui și tuturor celor care se apleacă asupra epopeii că nemurirea omului stă în fapta creatoare
Tema
- tema poemului face referire la efortul oamenilor de a obține fericirea prin viață veșnică
- epopeea a fost închinată prieteniei dintre regele Ghilgameș și Enkidu
