Instrumentalizarea politică a culturii

Schița lecției

Controlul culturii

după instaurarea regimului comunist, statul a preluat controlul asupra tuturor instituțiilor culturale: edituri, teatre, cinematografe, muzee, presă și radio
artiștii, scriitorii și oamenii de cultură trebuiau să respecte orientările ideologice stabilite de Partidul Comunist Român
cenzura verifica toate cărțile, ziarele, spectacolele, filmele și emisiunile înainte de publicare sau difuzare
operele considerate ostile regimului erau interzise, iar autorii lor puteau fi marginalizați sau sancționați

începând cu sfârșitul anilor ’40, realismul socialist a devenit stilul artistic oficial, inspirat din modelul sovietic
literatura, artele plastice, muzica și cinematografia trebuiau să prezinte într-o lumină favorabilă muncitorii, țăranii și construcția socialismului
temele religioase, criticile la adresa regimului sau influențele culturale occidentale erau descurajate sau interzise
numeroase cărți au fost retrase din biblioteci, iar autori considerați „burghezi” sau „reacționari” au fost eliminați din programele școlare

după 1971, odată cu publicarea Tezelor din iulie, controlul asupra culturii s-a intensificat
istoria, literatura și arta au fost folosite pentru promovarea național-comunismului și a cultului personalității lui Nicolae Ceaușescu
festivalul național „Cântarea României”, organizat din 1976, urmărea promovarea creației artistice conforme ideologiei oficiale
presa, televiziunea și editurile publicau frecvent materiale dedicate realizărilor regimului și elogierii conducătorului

în ciuda cenzurii, unii scriitori, artiști și intelectuali au reușit să transmită mesaje critice prin opere cu sensuri simbolice sau alegorice
o parte dintre creațiile interzise circulau clandestin sau erau publicate în străinătate
Radio Europa Liberă a contribuit la promovarea scriitorilor și intelectualilor marginalizați de regim
după revoluția din decembrie 1989, cenzura a fost desființată, iar libertatea de creație și de exprimare a fost restabilită