Dacia romană. Romanizare. Creștinism

Dacia romană

• Dacia a devenit provincie romană în anul 106
• era condusă de un trimis al împăratului, intitulat legatus Augusti pro praetore
• cuprindea Transilvania, Banat, Oltenia și vestul Munteniei
• capitala era la Ulpia Traiana Sarmizegetusa
• Dacia s-a aflat sub stăpânire romană între anii 106-271

Romanizarea

• este un proces istoric prin care geto-dacii au preluat de la romani limba latină, religia, obiceiurile, tradițiile și instituțiile
• reprezintă prima etapă în formarea poporului român
• romanizarea cuprinde trei etape:
  • etapa anterioară cuceririi romane (înainte de 106)
  • etapa stăpânirii romane (106-271)
  • etapa ulterioară stăpânirii romane (din 271 până în secolul VII)
• factorii romanizării: limba latină, coloniștii, armata, veteranii, administrația, religia
• în anul 271 are loc retragerea aureliană -> împăratul Aurelian retrage administrația și armata romană la sud de Dunăre

Creștinismul

• a pătruns în Dacia în timpul stăpânirii romane prin intermediul soldaților și coloniștilor
• s-a răspândit pe o scară mai largă în secolele IV-V datorită activității unor misionari și martiri
• dovezi: cruci (donariul de la Biertan), opaiț, fundații ale unor biserici creștine (Biserica de piatră din Densuș)