Rezistența armată

Schița lecției

Trăsăturile rezistenței armate

rezistența armată s-a desfășurat din anul 1944 până la începutul anilor ’60, atingând apogeul după instaurarea regimului comunist
partizanii proveneau din medii diferite:
- foști ofițeri și militari
- țărani
- studenți și elevi
- preoți și intelectuali
- foști membri ai partidelor democratice sau ai altor organizații politice
grupurile acționau mai ales în zonele montane, folosind tactici de gherilă și fiind sprijinite de locuitorii satelor din apropiere
propaganda comunistă îi numea „bandiți” sau „dușmani ai poporului”

principalele cauze au fost:
- ocuparea României de către Armata Roșie
- instaurarea regimului comunist
- arestările politice și represiunea
- naționalizarea și colectivizarea agriculturii
partizanii sperau într-o intervenție militară a statelor occidentale împotriva Uniunii Sovietice („vin americanii”)
obiectivele lor au fost apărarea libertății, răsturnarea regimului comunist și menținerea rezistenței până la schimbarea situației internaționale

cele mai cunoscute grupuri au fost:
- „Haiducii Muscelului”, conduși de Gheorghe Arsenescu și Toma Arnăuțoiu
- grupul lui Ion Gavrilă Ogoranu din Munții Făgăraș
- grupurile conduse de Teodor Șușman și Nicolae Dabija în Munții Apuseni
- grupurile din Banat conduse de Ion Uță și Spiru Blănaru
- „Haiducii Dobrogei”, organizați de Gogu Puiu
- grupurile din Bucovina conduse de frații Vatamaniuc și Vasile Motrescu
rezistența era sprijinită de numeroși localnici, care ofereau hrană, adăpost și informații, riscând arestarea și condamnarea
un simbol al sprijinului acordat partizanilor a fost Elisabeta Rizea din Nucșoara, condamnată la ani grei de închisoare pentru că a refuzat să-i trădeze

împotriva partizanilor au acționat Securitatea, Miliția și o vastă rețea de informatori
autoritățile au folosit încercuiri, arestări, anchete, tortură și procese desfășurate de tribunalele militare
numeroși luptători au fost executați sau condamnați la ani grei de închisoare, iar persoanele care îi sprijineau au fost arestate sau deportate
la începutul anilor ’60, ultimele grupuri de rezistență au fost anihilate, însă lupta lor a rămas un simbol al opoziției față de dictatura comunistă