Schița lecției
Secolul al XX-lea între democrație și totalitarism în Europa
În perioada interbelică, în Europa, întâlnim atât state democratice, cât și state totalitare:
- țări cu un regim democratic:
- republici: Franța, Elveția, Polonia
- monarhii constituționale: România, Anglia, Iugoslavia
- țări cu un regim totalitar:
- state cu un regim totalitar de extremă stângă (comunism): URSS
- state cu un regim totalitar de extremă dreaptă (fascism, nazism): Italia, Germania
Trăsăturile democrației
- suveranitatea poporului
- separarea puterilor în stat
- puterea legislativă → Parlament
- puterea executivă → Guvern
- puterea judecătorească → instanțe judecătorești
- votul universal
- pluripartidism (existența mai multor partide politice)
- respectarea drepturilor și libertăților cetățenești
Trăsăturile totalitarismului
- inexistența principiului separării puterilor în stat → toată puterea este concentrată în mâinile unui singur om / unui grup restrâns de oameni
- unipartidismul (partidul unic)
- cenzura
- cultul personalității
- economie dirijată
- nerespectarea drepturilor și libertăților cetățenești
- teroarea
- poliția politică
- controlul statului asupra individului
Cauzele instaurării totalitarismului
- criza economică → creșterea ratei de șomaj, scăderea nivelului de trai
- nemulțumirea față de prevederile tratatelor de pace încheiate la Paris
Regimuri totalitare
- Comunismul
- regim totalitar de extremă stângă
- are la bază ideologia marxist-leninistă
- teoreticieni: Karl Marx, Friedrich Engels, Vladimir Ilici Lenin
- 25 octombrie 1917: revoluția bolșevică din Rusia → comuniștii preiau puterea
- trăsături:
- reprezintă teoria clasei proletare (muncitoare)
- susține lupta de clasă → proletariatul trebuia să preia puterea de la burghezi
- partid unic: PCUS
- cultul personalității (Stalin = Marele Conducător)
- naționalizarea fabricilor, uzinelor, băncilor
- colectivizarea agriculturii
- poliție politică: CEKA, NKVD, KGB
- desființarea proprietății private
- teroarea
- existența gulagurilor
- încălcarea drepturilor și libertăților cetățenești
- Fascismul
- regim totalitar de extremă dreaptă
- prezintă mai multe variante: nazism (Germania), legionarism (România)
- octombrie 1922: „Marșul asupra Romei” → Benito Mussolini preia puterea
- trăsături:
- redobândirea onoarei națiunii italiene după modelul Romei Antice
- antisemitism
- partid unic: Partidul Fascist
- cultul personalității (Benito Mussolini = Il Duce)
- anticomunism
- naționalism exacerbat
- economia era organizată pe principii corporatiste
- poliție politică: OVRA
- teroarea
- încălcarea drepturilor și libertăților cetățenești
- Nazismul
- regim totalitar de extremă dreaptă
- a fost formulat ca ideologie de Adolf Hitler în lucrarea „Mein Kampf” („Lupta mea”)
- alegerile din toamna anului 1932 → naziștii ajung la putere în ianuarie 1933
- trăsături:
- antisemitism
- rasism
- anticomunism
- naționalism exacerbat
- teoria rasei ariene
- teoria spațiului vital
- cultul personalității (Adolf Hitler = Fuhrer)
- partidul unic: NSDAP
- poliție politică: Gestapo
Secolul al XX-lea – între democrație și autoritarism în România
Regimurile politice din România în secolul al XX-lea
- 1901-1938: regim democratic
- votul universal
- pluripartidismul
- separarea puterilor în stat
- 1938-1940: regim autoritar
- partidul unic: Frontul Renașterii Naționale
- cultul personalității
- cenzura
- regele deținea întreaga putere
- 1940-1941: România devine un stat național-legionar
- Ion Antonescu a guvernat cu sprijinul legionarilor
- regimul politic din România capătă caracteristicile unui regim totalitar de extremă dreaptă
- 1941-1944: regim de dictatură militară
- întreaga putere era concentrată în mâinile mareșalului Ion Antonescu
- Ion Antonescu guverna prin decrete-legi
- 1948-1989: regim comunist
- partid unic: Partidul Muncitoresc Român / Partidul Comunist Român
- cenzura
- teroarea
- poliție politică: Securitatea
- naționalizarea fabricilor, uzinelor, băncilor
- colectivizarea agriculturii
- 1990-prezent: regim democratic
- votul universal
- pluripartidismul
- separarea puterilor în stat
Trăsăturile regimului politic în România interbelică
- dispare rotativa guvernamentală
- dispar partidele conservatoare
- Partidul Național Liberal își consolidează pozițiile
- apar noi partide: Partidul Țărănesc, Partidul Național Român (din Transilvania), Partidul Comunist Român, Partidul Național Țărănesc (creat prin fuziunea Partidului Țărănesc cu Partidul Național Român) este a doua forță politică din țară
- apar și se afirmă partidele minorităților naționale
- apar și se impun partidele extremiste: Liga Apărării Național Creștine, Legiunea Arhanghelul Mihail, Garda de Fier, Totul pentru Țară
- viața politică a evoluat de la democrație la autoritarism
Partide politice interbelice
Partidul Național Liberal:
- personalități: Ionel Brătianu, Vintilă Brătianu, I.G. Duca, Ștefan Zeletin
- baza socială: burghezia, elemente orășenești (profesori, ingineri, medici, avocați, funcționari)
- promovează neoliberalismul → statul trebuie să intervină în sectorul economic → interesul național primează în fața celui individual
- obiective:
- dezvoltarea industriei naționale (doctrină: „Prin noi înșine”)
- lărgirea dreptului de vot
- valorificarea resurselor naturale ale țării pentru dezvoltarea societății românești
- realizări: reforma agrară și electorală, Constituția din 1923
Partidul Național Țărănesc:
- personalități: Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Virgil Madgearu
- baza socială: burghezia mică și mijlocie, țărănimea, intelectualii
- promovează doctrina „porților deschise” → statul român nu era capabil să susțină din punct de vedere financiar investițiile în industrie → acceptă infuzia de capital străin
- în concepția național-țărăniștilor, agricultura trebuie să aibă rolul principal → România trebuia să fie un stat țărănesc
Extrema stângă:
- reprezentată de Partidul Comunist Român
- personalități: Marcel Pauker, Lucrețiu Pătrășcanu
- baza socială: muncitorii
- promovează o politică antinațională → susține dreptul popoarelor la autodeterminare → în 1924 este scos în afara legii
- obiectivul principal al comuniștilor era instaurarea prin revoluție a dictaturii proletariatului și realizarea societății comuniste
Extrema dreaptă:
- reprezentată de Liga Apărării Național Creștine (1923), Legiunea Arhanghelul Mihail (1927), Garda de Fier (1930), Totul pentru Țară (1933)
- personalități: A.C. Cuza, Corneliu Zelea Codreanu, Horia Sima
- bază socială: tineri, studenți, preoți, elemente ale muncitorimii și burgheziei cu vederi antisemite
- grupările de extremă dreaptă aveau la bază o doctrină antisemită, antidemocratică și anticomunistă
- partidele de extremă dreaptă urmăreau eliminarea evreilor din viața politică și educarea tineretului în spirit creștin și naționalist
- legionarii considerau că ei sunt singurii capabili să asigure renașterea noastră națională
- pentru a-și atinge scopurile, au recurs la asasinate: prim-miniștrii I.G. Duca (1933) și Armand Călinescu (1939)
- pe plan politic urmăreau instaurarea unui regim totalitar → România a fost un stat național-legionar în perioada septembrie 1940 – ianuarie 1941
