Prima pagină » Spațiul românesc între diplomație și conflict în Evul Mediu și la începuturile Modernității

Spațiul românesc între diplomație și conflict în Evul Mediu și la începuturile Modernității

de Profu' de istorie
Țările Române în vremea lui Mihai Viteazul

Situația internațională între secolele XIV-XVIII

  • Țările Române se aflau în vecinătatea unor puteri care promovau politici expansioniste: Polonia (în nord), Ungaria (în vest), Imperiul Bizantin, respectiv Imperiul Otoman (în sud)
  • obiectivele domnilor: menținerea autonomiei și apărarea integrității teritoriale a spațiului românesc
  • mijloace folosite pentru realizarea obiectivelor: diplomatice (tratate) și militare (războaie)
  • conflictele dintre voievozii români și Imperiul Otoman erau asimetrice → în majoritatea cazurilor, strategia domnilor români era una defensivă
  • tactici folosite de domnii români: pârjolirea pământului, otrăvirea fântânilor, alegerea unui loc propice pentru bătălia finală (mlaștini, păduri, erau evitate bătăliile în câmp deschis)
  • au fost momente când voievozii români au beneficiat de ajutorul altor state creștine → creștinii urmăreau oprirea ofensivei otomane la linia Dunării → ”Cruciada Târzie”
  • începând cu secolul al XVII-lea, acțiunile militare cad pe plan secund, lăsând locul acțiunilor diplomatice
  • existența capitulațiilor (înțelegeri scrise între domnii români și sultani) → Țările Române își păstrau autonomia și instituțiile proprii, în schimbul recunoașterii suzeranității Imperiului Otoman
  • când se aflau sub suzeranitatea Porții, Țările Române aveau următoarele obligații economice față de aceasta:
    • tribut / haraci (sumă de bani plătită în schimbul păcii)
    • peșcheș (cadouri pentru sultan și pentru marii dregători)
    • mucarer (mic sau mare – firman de reînnoire a domniei sau de confirmare a domnului)
    • aprovizionarea cu produse (cai, vite, oi, pește, miere, cereale, lemn etc.)

Principalele evenimente care au influențat politica externă a voievozilor români

  • 1526: bătălia de la Mohacs → Ungaria este înfrântă de Imperiul Otoman
  • 1541: Ungaria este transformată în pașalâc, iar Transilvania devine principat autonom sub suzeranitate otomană
  • 1683: asediul Vienei → Imperiul Otoman eșuează în fața Imperiului Habsburgic
  • 1699: tratatul de la Karlowitz → Imperiul Otoman pierde Transilvania în favoarea Austriei
  • 1711: instaurarea regimului fanariot în Moldova (ultimul domn pământean a fost Dimitrie Cantemir)
  • 1716: instaurarea regimului fanariot în Țara Românească (ultimul domn pământean a fost Ștefan Cantacuzino)
Țările Române între secolele XIV-XVI
Țările Române între secolele XIV-XVI

Relațiile Țărilor Române cu puterile vecine în secolele XIV-XV

Mircea cel Bătrân

  • a domnit în Țara Românească între anii 1386-1418
  • a promovat o politică antimaghiară / antiotomană
  • are relații bune cu Petru al II-lea, voievodul Moldovei
  • 1388-1389: turcii ajung la linia Dunării → exista pericolul ca Dobrogea să intre sub stăpânire otomană → Mircea cel Bătrân anexează Dobrogea
  • 1388-1389: Mircea cel Bătrân ocupă Amlașul, Făgărașul și Banatul de Severin
  • 1389: Mircea cel Bătrân trimite un corp de oaste în sprijinul cneazului Lazăr al Serbiei în lupta de la Kossovopolje împotriva otomanilor
  • 10 decembrie 1389: Radom → Mircea încheie un tratat antimaghiar cu Vladislav al II-lea Jagiello, regele Poloniei
  • 20 ianuarie 1390: → reînnoirea tratatului munteano-polon de la Radom
  • 1391: o oaste otomană devastează o parte a Țării Românești
  • 1394/1395: bătălia de la Rovine → Mircea cel Bătrân îl învinge pe Baiazid, sultanul otoman
  • Bătălia de la Rovine a fost redată de cronicarul Mihail Moxa:

    ”Și fu război mare, câtu se întuneca de nu se vedea văzduhul de mulțimea săgetelor, și mai pierdu Baiazit oastea lui cu totul, iar pașii și voevozii periră toți […]. Așa de se vărsa sânge mult, cât era văile crunte, deci se săre Baiazit și fugi de trecu Dunărea.”

  • 7 martie 1395: Brașov → tratat antiotoman încheiat între Mircea cel Bătrân și Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei (primul document antiotoman din istoria românilor) → lui Mircea cel Bătrân îi era recunoscută autoritatea asupra Amlașului, Făgărașului și Banatului de Severin
  • 17 mai 1395: confruntarea munteano-otomană de la Craiova → Mircea este părăsit de o parte a boierimii, fiind nevoit să-și împartă tronul cu Vlad I Uzurpatorul → au domnit vreme de doi ani împreună
  • 1396: cruciada de la Nicopole → creștinii sunt înfrânți de turci
  • 1396/1397: cu ajutorul lui Stibor de Stiboricz, voievodul Transilvaniei, Mircea cel Bătrân îl înlătură de la domnie pe Vlad I
  • 1400: pătrunde în Moldova, îl alungă pe Iuga și-l înscăunează domn pe Alexandru cel Bun
  • 1402: bătălia de la Ankara → Baiazid este luat în captivitate de către Timur Lenk, conducătorul mongolilor → Baiazid moare în 1403 → fiii săi se luptă pentru tron
  • 1403: reînnoiește alianța cu Polonia
  • 1403: Mircea îl susține pe Musa, fiul lui Baiazid → acesta ajunge sultan și îi acordă lui Mircea numeroase beneficii
  • 1406: reînnoiește alianța antiotomană cu Ungaria
  • 1413: Musa este înfrânt de fratele său Mahomed I → Mircea a sprijinit noi pretendenți împotriva sultanului, dar au fost înfrânți
  • 1417: Imperiul Otoman ocupă Dobrogea → Mircea cel Bătrân începe să plătească tribut (a fost primul voievod din spațiul românesc care a plătit tribut turcilor)
  • a murit în 1418, fiind înmormântat la ctitoria sa, mănăstirea Cozia
Țara Românească în timpul lui Mircea cel Bătrân, fără Dobrogea
Țara Românească în timpul lui Mircea cel Bătrân, fără Dobrogea
Cea mai mare întindere a Țării Românești din vremea lui Mircea cel Bătrân
Cea mai mare întindere a Țării Românești din vremea lui Mircea cel Bătrân

Alexandru cel Bun

  • a fost domnul Moldovei între anii 1400-1432
  • a promovat o politică externă de echilibru, reușind să mențină autonomia țării
  • 1400: cu ajutorul lui Mircea cel Bătrân, preia tronul Moldovei de la fratele său Iuga
  • 12 martie 1402: Alexandru cel Bun recunoaște suzeranitatea regelui Poloniei, Vladislav al II-lea Jagiello
  • 1 august 1404: Camenița → Alexandru cel Bun depune personal jurământul de vasalitate față de Vladislav al II-lea Jagiello
  • 6 octombrie 1407: Liov → Alexandru cel Bun repetă jurământul de vasalitate față de regele polon
  • 1410: bătălia de la Grunwald → oastea moldavă împreună cu armata polonă îi înving pe cavalerii teutoni → pe lângă ajutorul militar, Alexandru i-a acordat lui Vladislav al II-lea Jagiello și ajutor bănesc → drept răsplată, primește din partea acestuia Pocuția
  • 25 mai 1411: Roman → tratat de alianță încheiat între Moldova și Polonia
  • 15 martie 1412 → Lublau → Ungaria și Polonia încheie o înțelegere antiotomană → Moldova urma să fie împărțită între cele două puteri dacă nu lua parte la acțiune
  • 1415: reînnoirea tratatului de alianță moldo-polon
  • 1419: reînnoirea tratatului de alianță moldo-polon
  • 1420: Alexandru respinge primul atac otoman asupra Moldovei
  • 1422: bătălia de la Marienburg → forțele moldo-polone îi înving pe cavalerii teutoni
  • 1431: Alexandru cel Bun îl ajută pe Alexandru Aldea să ocupe tronul Țării Românești, înlăturându-l astfel pe Dan al II-lea

Iancu de Hunedoara

  • a deținut următoarele funcții:
    • voievod al Transilvaniei: (1441-1446, 1448)
    • guvernator al Ungariei (1446-1453)
    • căpitan suprem al Ungariei (1453-1456)
  • a promovat o politică antiotomană
  • 1441: în Serbia → Iancu învinge trupele otomane conduse de Ishak, bey-ul de Semendria
  • 1442: bătălia de pe Ialomița → Iancu obține victoria în fața turcilor
  • 1443-1444: Campania cea lungă → cu ajutorul despotului sârb Gheorghe Brancovici și a domnului muntean Vlad Dracul, Iancu obține victorii la Melstica, Kunovica → turcii cer pace
  • 1444: pacea de la Seghedin → conflictele dintre creștini și turci încetau vreme de zece ani, iar unele teritorii creștine erau eliberate
  • 1444: cruciada de la Varna → Vladislav I, regele Poloniei și al Ungariei rupe pacea → trupele creștine sunt înfrânte de cele otomane
  • 1448: bătălia de la Kossovopolje (Câmpia Mierlei) → deși a avut sprijinul lui Skanderberg (un conducător albanez), Iancu eșuează în fața trupelor conduse de sultanul Murad al II-lea
  • 1451: tratat de pace încheiat între Iancu de Hunedoara și Imperiul Otoman → 1453: noul sultan Mahomed al II-lea cucerește Constantinopolul → dispare Imperiul Bizantin
  • 1456: asediul Belgradului → Iancu respinge atacul otomanilor
  • a murit în 1456, de ciumă, în tabăra de la Zemun, fiind înmormântat în catedrala catolică din Alba Iulia

Vlad Țepeș

  • a fost fiul lui Vlad Dracul și nepotul lui Mircea cel Bătrân
  • a avut trei domnii în Țara Românească (1448, 1456-1462, 1476)
  • a promovat o politică antiotomană
  • 1448: profită de absența domnului muntean Vladislav al II-lea și ocupă tronul Țării Românești
  • 1456: ocupă tronul Țării Românești cu ajutorul lui Iancu de Hunedoara
  • 1457: îl ajută pe Ștefan cel Mare să ocupe tronul Moldovei
  • 1458: îl ajută pe Matia Corvin să devină regele Ungariei
  • 1459: refuză plata tributului
  • 1460: încheie o alianță antiotomană cu Ungaria
  • iarna anilor 1461/1462: atacă garnizoanele otomane de la gurile Dunării: Silistra, Hârșova, Turtucaia, Novigrad, Rahova
  • 16/17 iunie 1462: atacul de noapte de la Târgoviște → armatele domnului muntean, îmbrăcate în haine turcești, au atacat tabăra otomană → victoria nu a putut fi fructificată, deoarece Vlad Țepeș nu a primit ajutorul cuvenit din partea regelui maghiar → se retrage în Transilvania, fiind închis de Matia Corvin la Vișegrad → Radu cel Frumos, fratele lui Vlad Țepeș, este pus domn de către turci în Țara Românească
  • decembrie 1476: Vlad Țepeș moare

Ștefan cel Mare

  • a fost fiul lui Bogdan al II-lea și nepotul lui Alexandru cel Bun
  • a fost asociat la domnie încă din timpului său (1450-1451)
  • a domnit în Moldova (1457-1504)
  • a promovat o politică antiotomană, antimaghiară și antipolonă
  • 12 aprilie 1457: bătălia de la Doljești → cu ajutorul lui Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare îl învinge pe Petru Aron și devine domn al Moldovei
  • 1459: tratatul de la Overchelăuți → Ștefan recunoaște suzeranitatea regelui polon → primește Hotinul în schimb (1462), iar Petru Aron era alungat din Polonia (se refugiază în Ungaria)
  • 1465: anexează cetatea Chilia de la maghiari
  • 1467: bătălia de la Baia → Ștefan cel Mare îl învinge pe Matia Corvin, regele Ungariei
  • 1471: bătălia de la Soci → Ștefan cel Mare îl învinge pe Radu cel Frumos
  • 1473: Ștefan pătrunde în Țara Românească și-l pune domn pe Laiotă Basarab
  • 1473: refuză plata tributului
  • 10 ianuarie 1475: bătălia de la Vaslui (Podul Înalt) → Ștefan cel Mare îi învinge pe turcii conduși de Suleyman pașa → Ștefan cere ajutorul principilor europeni, însă fără succes
  • 1475: tratat de alianță antiotomană încheiat între Moldova și Ungaria
  • 1476: Ștefan pătrunde în Țara Românească și-l înlocuiește pe Laiotă Basarab cu Vlad Țepeș
  • 1476: bătălia de la Războieni (Valea Albă) → Ștefan cel Mare este învins de otomani
  • 1480: tratat de pace între Moldova și Imperiul Otoman
  • 1484: otomanii ocupă Chilia și Cetatea Albă
  • 1485: Colomeea → Ștefan depune personal jurământul de credință regelui polon Cazimir al IV-lea
  • 1486-1487: Ștefan încheie un nou tratat de pace cu turcii → reia plata tributului
  • 1489: a fost reînnoit tratatul de alianță antiotomană încheiat cu Ungaria → Ștefan primește în schimb Ciceiul și Cetatea de Baltă (ambele în Transilvania)
  • 1490: Ștefan ocupă Pocuția (teritoriu care aparținea Poloniei)
  • 1497: Codrii Cosminului → Ștefan cel Mare îi învinge pe polonezii conduși de Ioan Albert
  • 1499: tratatul de la Hârlău → suzeranitatea Poloniei asupra Moldovei era înlăturată
  • a murit în 1504, fiind înmormântat la ctitoria sa, mănăstirea Putna
  • a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română în 1992 → Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt (2 iulie)
Statele medievale românești în secolul XIV – prima jumătate a secolului XV
Statele medievale românești în secolul XIV – prima jumătate a secolului XV

Relațiile Țărilor Române cu puterile vecine în secolele XVI-XVIII

Mihai Viteazul

  • a fost primul voievod român care a unit cele trei Țări Române
  • a fost domnul Țării Românești între anii 1593-1601
  • a fost principele Transilvaniei între anii 1599-1600
  • a fost domnul Moldovei în 1600
  • a obținut scaunul domnesc cu ajutor turcesc
  • a promovat o politică antiotomană
  • 13 noiembrie 1594: a lichidat forțele otomane și creditorii turco-levantini din București
  • decembrie 1594 – ianuarie 1595: atacă cetățile ocupate de turci: Giurgiu, Cetatea de Floci, Hârșova, Silistra
  • ianuarie 1595: Mihai îi învinge pe tătari la Putineiu și Stănești
  • 20 mai 1595: Alba Iulia → Mihai recunoaște suzeranitatea lui Sigismund Bathory, principele Transilvaniei → Biserica Ortodoxă din Transilvania intra sub jurisdicția mitropolitului Țării Românești
  • 13/23 august 1595: bătălia de la Călugăreni → Mihai Viteazul îl învinge pe Sinan pașa
  • 25 octombrie 1595: Giurgiu → Mihai îi învinge pe otomani
  • 1596: Mihai îi învinge pe turci la Plevna, Vidin și Babadag
  • 1597: tratat de pace între Țara Românească și Imperiul Otoman → turcii îi recunosc domnia pe viață lui Mihai Viteazul în schimbul acceptării suzeranității otomane și a plății tributului
  • 9/19 iunie 1598: Târgoviște → tratat de alianță antiotomană între Mihai Viteazul și Rudolf al II-lea Habsburg, împăratul Imperiului Habsburgic
  • 18/28 octombrie 1599: bătălia de la Șelimbăr → Mihai Viteazul îl învinge pe Andrei Bathory → ocupă Transilvania
  • martie 1600: Mihai Viteazul îl alungă pe Ieremia Movilă din fruntea Moldovei pe care o ocupă → prima unire politică a celor trei Țări Române realizată de un voievod român
  • 18/28 septembrie 1600: Mirăslău → nobilimea maghiară din Transilvania împreună cu generalul Basta îl înving pe Mihai → Mihai pierde Transilvania
  • octombrie 1600: hatmanul polon Jan Zamoyski pătrunde în Moldova și-l repune domn pe Ieremia Movilă → își continuă drumul în Țara Românească
  • octombrie 1600: Mihai Viteazul este învins de către polonezi la Bucov și Curtea de Argeș → este părăsit de boieri, care i se supun lui Simion Movilă, fratele lui Ieremia Movilă → Mihai Viteazul pierde toate cele trei Țări Române
  • după ce a pierdut cele trei Țări Române, Mihai Viteazul a mers la Praga pentru a cere ajutor împăratului Rudolf al II-lea → după ce nobilimea maghiară l-a alungat pe generalul Basta și l-au repus pe Sigismund Bathory în fruntea Transilvaniei, împăratul austriac hotărăște să-l ajute pe Mihai, ordonându-i generalului Basta să colaboreze cu el pentru alungarea principelui Bathory
  • 3/13 august 1601: Guruslău → Mihai și Basta îl înving pe Sigismund Bathory
  • august 1601: boierii munteni îl alungă pe Simion Movilă și-l recunosc domn pe Mihai Viteazul → exista șansa ca Mihai să readucă Transilvania sub ascultarea sa
  • 9/19 august 1601: tabăra de lângă Turda → Mihai Viteazul este asasinat din ordinul generalului Basta, care avea acordul Curții de la Viena
Țările Române în vremea lui Mihai Viteazul
Țările Române în vremea lui Mihai Viteazul

Gabriel Bethlen

  • a fost principele Transilvaniei între anii 1613-1629
  • a promovat o politică antihabsburgică, deoarece dorea să obțină coroana Ungariei
  • a urmărit realizarea unui regat protestant al Daciei prin unirea Țărilor Române, încercând să-i convertească pe românii ortodocși la protestantism
  • a încheiat tratate de alianță cu domnii Țării Românești și Moldovei, Radu Mihnea și Ștefan Tomșa al II-lea
  • i-a ajutat pe turci în luptele cu polonezii
  • s-a implicat în Războiul de 30 de ani, luptând împotriva Austriei
  • a murit în 1629

Gheorghe Rákóczi I

  • a fost principele Transilvaniei între anii 1630-1648
  • a promovat o politică habsburgică și antiotomană
  • a încercat să constituie o ligă antiotomană formată din Țările Române și Polonia, însă proiectul a eșuat din cauza politicii filoturce promovate de Seimul polonez
  • l-a ajutat pe Matei Basarab să ocupe tronul Țării Românești
  • a încheiat tratate de alianță cu domnii Țării Românești și Moldovei, Matei Basarab și Vasile Lupu
  • s-a implicat în Războiul de 30 de ani, luptând împotriva Imperiului Habsburgic
  • a participat la încheierea păci din Westfalia în 1648 → Transilvania și-a mărit prestigiul pe plan extern
  • a murit în 1648

Gheorghe Rákóczi al II-lea

  • a fost principele Transilvaniei între anii 1648-1660
  • a încercat să cucerească Polonia
  • a promovat o politică antiotomană
  • a încheiat tratate de alianță cu domnii Țării Românești (Matei Basarab, Constantin Șerban și Mihnea al III-lea) și Moldovei (Gheorghe Ștefan)
  • l-a ajutat pe Gheorghe Ștefan să obțină tronul Moldovei, detronându-l pe Vasile Lupu
  • a atacat Polonia, însă nu a reușit să se impună
  • a luptat împotriva Imperiului Otoman, fiind învins de aceștia în bătălia de la Gilău-Florești
  • a murit în 1660

Șerban Cantacuzino

  • a fost domnul Țării Românești între anii 1678-1688
  • a promovat o politică externă de echilibru
  • urmărea alungarea turcilor din Europa
  • a încheiat un tratat de alianță cu principele Transilvaniei, Mihály Apafi
  • a purtat tratative cu Imperiul Habsburgic, Polonia și Rusia
  • a murit în 1688
Țările Române între secolele XVII-XVIII
Țările Române între secolele XVII-XVIII

Constantin Brâncoveanu

  • a fost domnul Țării Românești între anii 1688-1714
  • a promovat o politică externă de echilibru, oscilând între Imperiul Otoman, Austria și Rusia
  • a purtat tratative cu regele Poloniei, însă nu s-au finalizat
  • a contribuit la instalarea ginerelui său, Constantin Duca, pe tronul Moldovei
  • 11 august 1690: bătălia de la Zărnești → Constantin Brâncoveanu îi învinge pe austrieci
  • 1709: încheierea unei convenții secrete cu Rusia, prin care voievodul muntean se obliga să-l sprijine pe țar cu un corp de oaste de 20.000 de oameni în eventualitatea unui conflict cu turcii
  • în războiul ruso-turc din 1710-1711, Constantin Brâncoveanu a adoptat o politică de expectativă → a fost trădat de spătarul Toma Cantacuzino, comandantul cavaleriei muntene, care a trecut de partea rușilor → Imperiul Otoman a învins → Constantin Brâncoveanu a fost mazilit și decapitat
  • a murit în 1714

Dimitrie Cantemir

  • a avut două domnii în Moldova: martie
  • aprilie 1693 și 1710-1711
  • a promovat o politică antiotomană
  • a urmărit ocuparea tronului Țării Românești
  • 13 aprilie 1711: Luțk → tratat antiotoman încheiat cu Rusia
  • 1710-1711: război ruso-turc → Dimitrie Cantemir sprijină Rusia → trupele moldo-ruse sunt înfrânte de turci în bătălia de la Stănilești (18-22 iulie 1711)
  • a murit în 1723
Țările Române în secolul XVIII
Țările Române în secolul XVIII

Principatele Române ca miză a problemei orientale

problema (criza) orientală = încercarea Marilor Puteri europene de a împărți (Austria, Rusia) sau de a menține (Franța, Anglia) Imperiul Otoman (care devenise ”omul bolnav” al Europei)

Cauzele crizei orientale

  • 1683: cel de-al doilea asediu asupra Vienei finalizat cu înfrângerea turcilor de către austrieci
  • politica expansionistă promovată de Rusia, care se declara apărătoarea ortodoxiei (panortodoxism) și a slavilor (panslavism) din Balcani
  • politica expansionistă promovată de Imperiul Habsburgic
  • luptele de eliberare națională duse de popoarele aflate sub stăpânire otomană

Conflicte

  • 1710-1711: războiul ruso-turc
    • Cauze: politica expansionistă a Rusiei
    • Bătălii: în Moldova (Stănilești – 18-22 iulie 1711)
    • Urmări: turcii au învins → pacea de la Vadu Hușilor → Rusia pierdea cetatea Azov, iar în Moldova era instaurat regimul fanariot prin numirea lui Nicolae Mavrocordat
  • 1716-1718: războiul austro-turc
    • Cauze: turcii voiau modificarea tratatului de la Karlowitz din 1699, care prevedea cedarea Ungariei și Transilvaniei în favoarea habsburgilor
    • Bătălii: în Serbia, Transilvania, Țara Românească
    • Urmări: austriecii au învins → s-a încheiat pacea de la Passarowitz (iulie 1718) → Imperiul Otoman ceda austriecilor Belgradul, Banatul Timișoarei și Oltenia
  • 1735/1736-1739: războiul ruso-austro-turc
    • Cauze: raidurile tătărești în Ucraina
    • Bătălii: în Crimeea, Moldova, Țara Românească, Balcani
    • Urmări: turcii au învins → pacea de la Belgrad (septembrie 1739) → Austria ceda Porții Oltenia, iar Rusia renunța la dreptul de a deține nave de război în Marea Neagră și în Marea Azovului
  • 1768-1774: războiul ruso-turc
    • Cauze: masacrul comis de cazaci, aliații rușilor, în Balta
    • Bătălii: în Ucraina, Siria, Egipt
    • Urmări: rușii au învins → pacea de la Kuciuk-Kainargi (iulie 1774) → Imperiul Otoman pierde Hanatul Crimeii, care devine independent, urmând a fi anexat de Rusia în 1783; în 1775 Austria anexează nordul Moldovei (Bucovina)
  • 1787-1791/1792: războiul austro-ruso-turc
    • Cauze: dorința turcilor de a recupera Crimeea
    • Bătălii: în Crimeea, Moldova, Țara Românească, Balcani
    • Urmări: austriecii au fost învinși → pacea de la Șistov (august 1791) → austriecii au renunțat la teritoriile cucerite cu excepția Orșovei; rușii au învins → pacea de la Iași (ianuarie 1792) → turcii recunosc anexarea Crimeii de către Rusia, care primește și teritoriul dintre Bug și Nistru
  • 1806-1812: războiul ruso-turc
    • Cauze: schimbarea domnilor fanarioți rusofili din Moldova și Țara Românească, ocuparea Țărilor Române de trupele țariste
    • Bătălii: la N și S de Dunăre
    • Urmări: rușii au învins → pacea de la București (mai 1812) → Rusia a obținut Basarabia (teritoriul dintre Prut și Nistru)
  • 1828-1829: războiul ruso-turc
    • Cauze: Poarta nu a respectat prevederile convenției de la Akkerman din 1826: principatele române reveneau la domniile pământene, armata otomană se retrăgea din principate
    • Bătălii: în Moldova, Țara Românească (Brăila), Balcani, Caucaz
    • Urmări: rușii au învins → tratatul de la Adrianopol (septembrie 1829) → Rusia devine putere protectoare a Țărilor Române
0 comentariu

Din aceeași categorie

Adaugă un comentariu

Prin publicarea acestui comentariu declari că ai citit și ești de acord cu termenii și condițiile acestui site.

error: Vă rugăm să respectați drepturile de autor.