Spațiul românesc între diplomație și conflict în Evul Mediu și la începuturile Modernității

Situația internațională între secolele XIV-XVIII

• Țările Române se aflau în vecinătatea unor puteri care promovau politici expansioniste: Polonia (în nord), Ungaria (în vest), Imperiul Bizantin, respectiv Imperiul Otoman (în sud)
• obiectivele domnilor: menținerea autonomiei și apărarea integrității teritoriale a spațiului românesc
• mijloace folosite pentru realizarea obiectivelor: diplomatice (tratate) și militare (războaie)
• conflictele dintre voievozii români și Imperiul Otoman erau asimetrice → în majoritatea cazurilor, strategia domnilor români era una defensivă
• tactici folosite de domnii români: pârjolirea pământului, otrăvirea fântânilor, alegerea unui loc propice pentru bătălia finală (mlaștini, păduri, erau evitate bătăliile în câmp deschis)
• au fost momente când voievozii români au beneficiat de ajutorul altor state creștine → creștinii urmăreau oprirea ofensivei otomane la linia Dunării → „Cruciada Târzie”
• începând cu secolul al XVII-lea, acțiunile militare cad pe plan secund, lăsând locul acțiunilor diplomatice
• existența capitulațiilor (înțelegeri scrise între domnii români și sultani) → Țările Române își păstrau autonomia și instituțiile proprii, în schimbul recunoașterii suzeranității Imperiului Otoman
• când se aflau sub suzeranitatea Porții, Țările Române aveau următoarele obligații economice față de aceasta:
  • tribut / haraci (sumă de bani plătită în schimbul păcii)
  • peșcheș (cadouri pentru sultan și pentru marii dregători)
  • mucarer (mic sau mare – firman de reînnoire a domniei sau de confirmare a domnului)
  • aprovizionarea cu produse (cai, vite, oi, pește, miere, cereale, lemn etc.)

Principalele evenimente care au influențat politica externă a voievozilor români

• 1526: bătălia de la Mohacs → Ungaria este înfrântă de Imperiul Otoman
• 1541: Ungaria este transformată în pașalâc, iar Transilvania devine principat autonom sub suzeranitate otomană
• 1683: asediul Vienei → Imperiul Otoman eșuează în fața Imperiului Habsburgic
• 1699: tratatul de la Karlowitz → Imperiul Otoman pierde Transilvania în favoarea Austriei
• 1711: instaurarea regimului fanariot în Moldova (ultimul domn pământean a fost Dimitrie Cantemir)
• 1716: instaurarea regimului fanariot în Țara Românească (ultimul domn pământean a fost Ștefan Cantacuzino)

Relațiile Țărilor Române cu puterile vecine între secolele XIV-XV

Mircea cel Bătrân

• a domnit în Țara Românească între anii 1386-1418
• a promovat o politică antimaghiară / antiotomană
• are relații bune cu Petru al II-lea, voievodul Moldovei
• 1388-1389: turcii ajung la linia Dunării → exista pericolul ca Dobrogea să intre sub stăpânire otomană → Mircea cel Bătrân anexează Dobrogea
• 1388-1389: Mircea cel Bătrân ocupă Amlașul, Făgărașul și Banatul de Severin
• 1389: Mircea cel Bătrân trimite un corp de oaste în sprijinul cneazului Lazăr al Serbiei în lupta de la Kossovopolje împotriva otomanilor
• 10 decembrie 1389: Radom → Mircea încheie un tratat antimaghiar cu Vladislav al II-lea Jagiello, regele Poloniei
• 20 ianuarie 1390: → reînnoirea tratatului munteano-polon de la Radom
• 1391: o oaste otomană devastează o parte a Țării Românești
• 1394/1395: bătălia de la Rovine → Mircea cel Bătrân îl învinge pe Baiazid, sultanul otoman

Bătălia de la Rovine a fost redată de cronicarul Mihail Moxa:

„Și fu război mare, câtu se întuneca de nu se vedea văzduhul de mulțimea săgetelor, și mai pierdu Baiazit oastea lui cu totul, iar pașii și voevozii periră toți […]. Așa de se vărsa sânge mult, cât era văile crunte, deci se săre Baiazit și fugi de trecu Dunărea.”

• 7 martie 1395: Brașov → tratat antiotoman încheiat între Mircea cel Bătrân și Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei (primul document antiotoman din istoria românilor) → lui Mircea cel Bătrân îi era recunoscută autoritatea asupra Amlașului, Făgărașului și Banatului de Severin
• 17 mai 1395: confruntarea munteano-otomană de la Craiova → Mircea este părăsit de o parte a boierimii, fiind nevoit să-și împartă tronul cu Vlad I Uzurpatorul → au domnit vreme de doi ani împreună
• 1396: cruciada de la Nicopole → creștinii sunt înfrânți de turci
• 1396/1397: cu ajutorul lui Stibor de Stiboricz, voievodul Transilvaniei, Mircea cel Bătrân îl înlătură de la domnie pe Vlad I
• 1400: pătrunde în Moldova, îl alungă pe Iuga și-l înscăunează domn pe Alexandru cel Bun
• 1402: bătălia de la Ankara → Baiazid este luat în captivitate de către Timur Lenk, conducătorul mongolilor → Baiazid moare în 1403 → fiii săi se luptă pentru tron
• 1403: reînnoiește alianța cu Polonia
• 1403: Mircea îl susține pe Musa, fiul lui Baiazid → acesta ajunge sultan și îi acordă lui Mircea numeroase beneficii
• 1406: reînnoiește alianța antiotomană cu Ungaria
• 1413: Musa este înfrânt de fratele său Mahomed I → Mircea a sprijinit noi pretendenți împotriva sultanului, dar au fost înfrânți
• 1417: Imperiul Otoman ocupă Dobrogea → Mircea cel Bătrân începe să plătească tribut (a fost primul voievod din spațiul românesc care a plătit tribut turcilor)
• a murit în 1418, fiind înmormântat la ctitoria sa, mănăstirea Cozia

Alexandru cel Bun

• a fost domnul Moldovei între anii 1400-1432
• prin politica externă promovată a reușit să mențină autonomia țării
• 1400: cu ajutorul lui Mircea cel Bătrân, preia tronul Moldovei de la fratele său Iuga
• 12 martie 1402: Alexandru cel Bun recunoaște suzeranitatea regelui Poloniei, Vladislav al II-lea Jagiello
• 1 august 1404: Camenița → Alexandru cel Bun depune personal jurământul de vasalitate față de Vladislav al II-lea Jagiello
• 6 octombrie 1407: Liov → Alexandru cel Bun repetă jurământul de vasalitate față de regele polon
• 1410: bătălia de la Grunwald → oastea moldavă împreună cu armata polonă îi înving pe cavalerii teutoni → pe lângă ajutorul militar, Alexandru i-a acordat lui Vladislav al II-lea Jagiello și ajutor bănesc → drept răsplată, primește din partea acestuia Pocuția
• 25 mai 1411: Roman → tratat de alianță încheiat între Moldova și Polonia
• 15 martie 1412 → Lublau → Ungaria și Polonia încheie o înțelegere antiotomană → Moldova urma să fie împărțită între cele două puteri dacă nu lua parte la acțiune
• 1415: reînnoirea tratatului de alianță moldo-polon
• 1419: reînnoirea tratatului de alianță moldo-polon
• 1420: Alexandru respinge primul atac otoman asupra Moldovei
• 1422: bătălia de la Marienburg → forțele moldo-polone îi înving pe cavalerii teutoni
• 1431: Alexandru cel Bun îl ajută pe Alexandru Aldea să ocupe tronul Țării Românești, înlăturându-l astfel pe Dan al II-lea

Iancu de Hunedoara

• a deținut următoarele funcții:
  • voievod al Transilvaniei: (1441-1446, 1448)
  • guvernator al Ungariei (1446-1453)
  • căpitan suprem al Ungariei (1453-1456)
• a promovat o politică antiotomană
• 1441: în Serbia → Iancu învinge trupele otomane conduse de Ishak, bey-ul de Semendria
• 1442: bătălia de pe Ialomița → Iancu obține victoria în fața turcilor
• 1443-1444: Campania cea lungă → cu ajutorul despotului sârb Gheorghe Brancovici și a domnului muntean Vlad Dracul, Iancu obține victorii la Melstica, Kunovica → turcii cer pace
• 1444: pacea de la Seghedin → conflictele dintre creștini și turci încetau vreme de zece ani, iar unele teritorii creștine erau eliberate
• 1444: cruciada de la Varna → Vladislav I, regele Poloniei și al Ungariei rupe pacea → trupele creștine sunt înfrânte de cele otomane
• 1448: bătălia de la Kossovopolje (Câmpia Mierlei) → deși a avut sprijinul lui Skanderberg (un conducător albanez), Iancu eșuează în fața trupelor conduse de sultanul Murad al II-lea
• 1451: tratat de pace încheiat între Iancu de Hunedoara și Imperiul Otoman → 1453: noul sultan Mahomed al II-lea cucerește Constantinopolul → dispare Imperiul Bizantin
• 1456: asediul Belgradului → Iancu respinge atacul otomanilor
• a murit în 1456, de ciumă, în tabăra de la Zemun, fiind înmormântat în catedrala catolică din Alba Iulia

Vlad Țepeș

• a fost fiul lui Vlad Dracul și nepotul lui Mircea cel Bătrân
• a avut trei domnii în Țara Românească (1448, 1456-1462, 1476)
• a promovat o politică antiotomană
• 1448: profită de absența domnului muntean Vladislav al II-lea și ocupă tronul Țării Românești
• 1456: ocupă tronul Țării Românești cu ajutorul lui Iancu de Hunedoara
• 1457: îl ajută pe Ștefan cel Mare să ocupe tronul Moldovei
• 1458: îl ajută pe Matia Corvin să devină regele Ungariei
• 1459: refuză plata tributului
• 1460: încheie o alianță antiotomană cu Ungaria
• iarna anilor 1461/1462: atacă garnizoanele otomane de la gurile Dunării: Silistra, Hârșova, Turtucaia, Novigrad, Rahova
• 16/17 iunie 1462: atacul de noapte de la Târgoviște → armatele domnului muntean, îmbrăcate în haine turcești, au atacat tabăra otomană → victoria nu a putut fi fructificată, deoarece Vlad Țepeș nu a primit ajutorul cuvenit din partea regelui maghiar → se retrage în Transilvania, fiind închis de Matia Corvin la Vișegrad → Radu cel Frumos, fratele lui Vlad Țepeș, este pus domn de către turci în Țara Românească
• decembrie 1476: Vlad Țepeș moare

Ștefan cel Mare

• a fost fiul lui Bogdan al II-lea și nepotul lui Alexandru cel Bun
• a fost asociat la domnie încă din timpul tatălui său (1450-1451)
• a domnit în Moldova (1457-1504)
• a promovat o politică antiotomană, antimaghiară și antipolonă
• 12 aprilie 1457: bătălia de la Doljești → cu ajutorul lui Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare îl învinge pe Petru Aron și devine domn al Moldovei
• 1459: tratatul de la Overchelăuți → Ștefan recunoaște suzeranitatea regelui polon → primește Hotinul în schimb (1462), iar Petru Aron era alungat din Polonia (se refugiază în Ungaria)
• 1465: anexează cetatea Chilia de la maghiari
• 1467: bătălia de la Baia → Ștefan cel Mare îl învinge pe Matia Corvin, regele Ungariei
• 1471: bătălia de la Soci → Ștefan cel Mare îl învinge pe Radu cel Frumos
• 1473: Ștefan pătrunde în Țara Românească și-l pune domn pe Laiotă Basarab
• 1473: refuză plata tributului
• 10 ianuarie 1475: bătălia de la Vaslui (Podul Înalt) → Ștefan cel Mare îi învinge pe turcii conduși de Suleyman pașa → Ștefan cere ajutorul principilor europeni, însă fără succes
• 1475: tratat de alianță antiotomană încheiat între Moldova și Ungaria
• 1476: Ștefan pătrunde în Țara Românească și-l înlocuiește pe Laiotă Basarab cu Vlad Țepeș
• 1476: bătălia de la Războieni (Valea Albă) → Ștefan cel Mare este învins de otomani
• 1480: tratat de pace între Moldova și Imperiul Otoman
• 1484: otomanii ocupă Chilia și Cetatea Albă
• 1485: Colomeea → Ștefan depune personal jurământul de credință regelui polon Cazimir al IV-lea, cu scopul de a obține ajutor polonez pentru a recuceri Cetatea Albă și Chilia de la otomani
• 1486-1487: Ștefan încheie un nou tratat de pace cu turcii → reia plata tributului
• 1489: a fost reînnoit tratatul de alianță antiotomană încheiat cu Ungaria → Ștefan primește în schimb cetatea Ciceului și Cetatea de Baltă (ambele în Transilvania)
• 1490: Ștefan ocupă Pocuția (teritoriu care aparținea Poloniei)
• 1497: Codrii Cosminului → Ștefan cel Mare îi învinge pe polonezii conduși de Ioan Albert
• 1499: tratatul de la Hârlău → suzeranitatea Poloniei asupra Moldovei era înlăturată
• a murit în 1504, fiind înmormântat la ctitoria sa, mănăstirea Putna
• a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română în 1992 → Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt (2 iulie)

Relațiile Țărilor Române cu puterile vecine între secolele XVI-XVIII

Mihai Viteazul

• a fost primul voievod român care a unit cele trei Țări Române
• a fost domnul Țării Românești între anii 1593-1601
• a fost principele Transilvaniei între anii 1599-1600
• a fost domnul Moldovei în 1600
• a obținut scaunul domnesc cu ajutor turcesc
• a promovat o politică antiotomană
• 13 noiembrie 1594: a lichidat forțele otomane și creditorii turco-levantini din București
• decembrie 1594 – ianuarie 1595: atacă cetățile ocupate de turci: Giurgiu, Cetatea de Floci, Hârșova, Silistra
• ianuarie 1595: Mihai îi învinge pe tătari la Putineiu și Stănești
• 20 mai 1595: Alba Iulia → Mihai recunoaște suzeranitatea lui Sigismund Bathory, principele Transilvaniei → Biserica Ortodoxă din Transilvania intra sub jurisdicția mitropolitului Țării Românești
• 13/23 august 1595: bătălia de la Călugăreni → Mihai Viteazul îl învinge pe Sinan pașa
• 25 octombrie 1595: Giurgiu → Mihai îi învinge pe otomani
• 1596: Mihai îi învinge pe turci la Plevna, Vidin și Babadag
• 1597: tratat de pace între Țara Românească și Imperiul Otoman → turcii îi recunosc domnia pe viață lui Mihai Viteazul în schimbul acceptării suzeranității otomane și a plății tributului
• 9/19 iunie 1598: Târgoviște → tratat de alianță antiotomană între Mihai Viteazul și Rudolf al II-lea Habsburg, împăratul Imperiului Habsburgic
• 18/28 octombrie 1599: bătălia de la Șelimbăr → Mihai Viteazul îl învinge pe Andrei Bathory → ocupă Transilvania
• martie 1600: Mihai Viteazul îl alungă pe Ieremia Movilă din fruntea Moldovei pe care o ocupă → prima unire politică a celor trei Țări Române realizată de un voievod român
• 18/28 septembrie 1600: Mirăslău → nobilimea maghiară din Transilvania împreună cu generalul Basta îl înving pe Mihai → Mihai pierde Transilvania
• octombrie 1600: hatmanul polon Jan Zamoyski pătrunde în Moldova și-l repune domn pe Ieremia Movilă → își continuă drumul în Țara Românească
• octombrie 1600: Mihai Viteazul este învins de către polonezi la Bucov și Curtea de Argeș → este părăsit de boieri, care i se supun lui Simion Movilă, fratele lui Ieremia Movilă → Mihai Viteazul pierde toate cele trei Țări Române
• după ce a pierdut cele trei Țări Române, Mihai Viteazul a mers la Praga pentru a cere ajutor împăratului Rudolf al II-lea → după ce nobilimea maghiară l-a alungat pe generalul Basta și l-au repus pe Sigismund Bathory în fruntea Transilvaniei, împăratul austriac hotărăște să-l ajute pe Mihai, ordonându-i generalului Basta să colaboreze cu el pentru alungarea principelui Bathory
• 3/13 august 1601: Guruslău → Mihai și Basta îl înving pe Sigismund Bathory
• august 1601: boierii munteni îl alungă pe Simion Movilă și-l recunosc domn pe Mihai Viteazul → exista șansa ca Mihai să readucă Transilvania sub ascultarea sa
• 9/19 august 1601: tabăra de lângă Turda → Mihai Viteazul este asasinat din ordinul generalului Basta, care avea acordul Curții de la Viena

Gabriel Bethlen

• a fost principele Transilvaniei între anii 1613-1629
• a promovat o politică antihabsburgică, deoarece dorea să obțină coroana Ungariei
• a urmărit realizarea unui regat protestant al Daciei prin unirea Țărilor Române, încercând să-i convertească pe românii ortodocși la protestantism
• a încheiat tratate de alianță cu domnii Țării Românești și Moldovei, Radu Mihnea și Ștefan Tomșa al II-lea
• i-a ajutat pe turci în luptele cu polonezii
• s-a implicat în Războiul de 30 de ani, luptând împotriva Austriei
• a murit în 1629

Gheorghe Rákóczi I

• a fost principele Transilvaniei între anii 1630-1648
• a promovat o politică antihabsburgică și antiotomană
• a încercat să constituie o ligă antiotomană formată din Țările Române și Polonia, însă proiectul a eșuat din cauza politicii filoturce promovate de Seimul polonez
• l-a ajutat pe Matei Basarab să ocupe tronul Țării Românești
• a încheiat tratate de alianță cu domnii Țării Românești și Moldovei, Matei Basarab și Vasile Lupu
• s-a implicat în Războiul de 30 de ani, luptând împotriva Imperiului Habsburgic
• a participat la încheierea păcii din Westfalia în 1648 → Transilvania și-a mărit prestigiul pe plan extern
• a murit în 1648

Gheorghe Rákóczi al II-lea

• a fost principele Transilvaniei între anii 1648-1660
• a încercat să cucerească Polonia
• a promovat o politică antiotomană
• a încheiat tratate de alianță cu domnii Țării Românești (Matei Basarab, Constantin Șerban și Mihnea al III-lea) și Moldovei (Gheorghe Ștefan)
• l-a ajutat pe Gheorghe Ștefan să obțină tronul Moldovei, detronându-l pe Vasile Lupu
• a atacat Polonia, însă nu a reușit să se impună
• a luptat împotriva Imperiului Otoman, fiind învins de aceștia în bătălia de la Gilău-Florești
• a murit în 1660

Șerban Cantacuzino

• a fost domnul Țării Românești între anii 1678-1688
• a promovat o politică externă de echilibru
• urmărea alungarea turcilor din Europa
• a încheiat un tratat de alianță cu principele Transilvaniei, Mihály Apafi
• a purtat tratative cu Imperiul Habsburgic, Polonia și Rusia
• a murit în 1688

Constantin Brâncoveanu

• a fost domnul Țării Românești între anii 1688-1714
• a promovat o politică externă de echilibru, oscilând între Imperiul Otoman, Austria și Rusia
• a purtat tratative cu regele Poloniei, însă nu s-au finalizat
• a contribuit la instalarea ginerelui său, Constantin Duca, pe tronul Moldovei
• 11 august 1690: bătălia de la Zărnești → Constantin Brâncoveanu îi învinge pe austrieci
• 1709: încheierea unei convenții secrete cu Rusia, prin care voievodul muntean se obliga să-l sprijine pe țar cu un corp de oaste de 20.000 de oameni în eventualitatea unui conflict cu turcii
• în războiul ruso-turc din 1710-1711, Constantin Brâncoveanu a adoptat o politică de expectativă → a fost trădat de spătarul Toma Cantacuzino, comandantul cavaleriei muntene, care a trecut de partea rușilor → Imperiul Otoman a învins → Constantin Brâncoveanu a fost mazilit și decapitat
• a murit în 1714

Dimitrie Cantemir

• a avut două domnii în Moldova: martie – aprilie 1693 și 1710-1711
• a promovat o politică antiotomană
• a urmărit ocuparea tronului Țării Românești
• 13 aprilie 1711: Luțk → tratat antiotoman încheiat cu Rusia
• 1710-1711: război ruso-turc → Dimitrie Cantemir sprijină Rusia → trupele moldo-ruse sunt înfrânte de turci în bătălia de la Stănilești (18-22 iulie 1711)
• a murit în 1723

Principatele Române ca miză a problemei orientale

problema (criza) orientală = încercarea Marilor Puteri europene de a împărți (Austria, Rusia) sau de a menține (Franța, Anglia) Imperiul Otoman (care devenise „omul bolnav” al Europei)

Cauzele crizei orientale

• 1683: cel de-al doilea asediu asupra Vienei finalizat cu înfrângerea turcilor de către austrieci
• politica expansionistă promovată de Rusia, care se declara apărătoarea ortodoxiei (panortodoxism) și a slavilor (panslavism) din Balcani
• politica expansionistă promovată de Imperiul Habsburgic
• luptele de eliberare națională duse de popoarele aflate sub stăpânire otomană

Conflicte

• 1710-1711: războiul ruso-turc
  • Cauze: politica expansionistă a Rusiei
  • Bătălii: în Moldova (Stănilești – 18-22 iulie 1711)
  • Urmări: turcii au învins → pacea de la Vadu Hușilor → Rusia pierdea cetatea Azov, iar în Moldova era instaurat regimul fanariot prin numirea lui Nicolae Mavrocordat
• 1716-1718: războiul austro-turc
  • Cauze: turcii voiau modificarea tratatului de la Karlowitz din 1699, care prevedea cedarea Ungariei și Transilvaniei în favoarea habsburgilor
  • Bătălii: în Serbia, Transilvania, Țara Românească
  • Urmări: austriecii au învins → s-a încheiat pacea de la Passarowitz (iulie 1718) → Imperiul Otoman ceda austriecilor Belgradul, Banatul Timișoarei și Oltenia
• 1735/1736-1739: războiul ruso-austro-turc
  • Cauze: raidurile tătărești în Ucraina
  • Bătălii: în Crimeea, Moldova, Țara Românească, Balcani
  • Urmări: turcii au învins → pacea de la Belgrad (septembrie 1739) → Austria ceda Porții Oltenia, iar Rusia renunța la dreptul de a deține nave de război în Marea Neagră și în Marea Azovului
• 1768-1774: războiul ruso-turc
  • Cauze: masacrul comis de cazaci, aliații rușilor, în Balta
  • Bătălii: în Ucraina, Siria, Egipt
  • Urmări: rușii au învins → pacea de la Kuciuk-Kainargi (iulie 1774) → Imperiul Otoman pierde Hanatul Crimeii, care devine independent, urmând a fi anexat de Rusia în 1783; în 1775 Austria anexează nordul Moldovei (Bucovina)
• 1787-1791/1792: războiul austro-ruso-turc
  • Cauze: dorința turcilor de a recupera Crimeea
  • Bătălii: în Crimeea, Moldova, Țara Românească, Balcani
  • Urmări: austriecii au fost învinși → pacea de la Șistov (august 1791) → austriecii au renunțat la teritoriile cucerite cu excepția Orșovei; rușii au învins → pacea de la Iași (ianuarie 1792) → turcii recunosc anexarea Crimeii de către Rusia, care primește și teritoriul dintre Bug și Nistru
• 1806-1812: războiul ruso-turc
  • Cauze: schimbarea domnilor fanarioți rusofili din Moldova și Țara Românească, ocuparea Țărilor Române de trupele țariste
  • Bătălii: la N și S de Dunăre
  • Urmări: rușii au învins → pacea de la București (mai 1812) → Rusia a obținut Basarabia (teritoriul dintre Prut și Nistru)
• 1828-1829: războiul ruso-turc
  • Cauze: Poarta nu a respectat prevederile convenției de la Akkerman din 1826 (principatele române reveneau la domniile pământene, armata otomană se retrăgea din principate)
  • Bătălii: în Moldova, Țara Românească (Brăila), Balcani, Caucaz
  • Urmări: rușii au învins → tratatul de la Adrianopol (septembrie 1829) → Rusia devine putere protectoare a Țărilor Române