Cine au fost geto-dacii?

  • geto-dacii sunt strămoșii românilor
  • reprezentau ramura nordică a tracilor (un popor indo-european) – Herodot spunea că tracii sunt cel mai numeros popor după indieni
  • au trăit în spațiul carpato-danubiano-pontic: Munții Carpați, Dunărea și Marea Neagră (numită în Antichitate și Pontus Euxinus)
  • au fost numiți geți în izvoarele grecești și daci în cele romane
  • geții și dacii vorbeau aceeași limbă → sunt același popor (Strabon, Geographia)
  • secolul V î.Hr.: cea mai veche mențiune despre geto-daci îi aparține lui Herodot, care descrie expediția regelui persan Darius I împotriva geților din 514 î.Hr. (Herodot, Istorii)
  • geto-dacii aveau o religie politeistă: credeau în mai mulți zei – Zamolxis, Bendis, Gebeleizis
  • organizarea socială: tarabostes / pileati (aristocrați și preoți) și comati / capillati (producătorii liberi, oamenii de rând)
  • așezările fortificate ale geto-dacilor se numesc dava: Buridava, Cumidava, Petrodava, Sucidava etc.

Regatul dac în timpul lui Burebista

  • Burebista a fost regele Daciei între anii 82-44 î.Hr.
  • Dacia a avut cea mai mare întindere teritorială: V – Dunărea Mijlocie, N – Carpații Păduroși, E – Bug, S – Munții Haemus (Balcani)
  • era ajutat de marele preot Deceneu în administrarea regatului dac
  • s-a implicat în războiul civil din Imperiul Roman: Pompei vs Cezar → Burebista îl sprijină pe Pompei → Cezar învinge
  • 44 î.Hr.: moare Burebista → Dacia se destramă în 4, ulterior în 5 regate mai mici → cel mai important este cel cu centrul la Sarmizegetusa
  • izvoare: Strabon, Iordanes, inscripția de la Dionysopolis

Regatul dac în timpul lui Decebal

  • Decebal a fost regele Daciei între anii 87-106
  • Dacia era mai mică ca întindere decât în perioada lui Burebista
  • Dacia era mai puternică din punct de vedere militar și mai bine organizată decât în timpul lui Burebista
  • capitala: Sarmizegetusa
  • Conflictele dacilor cu romanii:

    • 87: Tapae → daci vs romani → dacii înving → generalul roman Cornelius Fuscus moare
    • 88: Tapae → daci vs romani → romanii înving → romanii au fost conduși de generalul Tettius Iulianus
    • 89: se încheie pace între daci și romani → Dacia devine regat clientelar al Romei → dacii primeau de la romani bani, arme și meșteri
    • 101-102: primul război daco-roman → Traian îl învinge pe Decebal
    • 102: se încheie pace între daci și romani → pace foarte grea pentru Decebal → regele dac este obligat să dărâme zidurile cetăților, să renunțe la politica externă proprie, iar romanii rămâneau cu teritoriile cucerite (Banatul, nordul Olteniei și Munteniei, sudul Moldovei)
    • 105-106: al doilea război daco-roman → Traian îl învinge pe Decebal → Dacia devine cea de-a doua provincie romană locuită de geto-daci (prima a fost Dobrogea, pe care romanii au cucerit-o în 28 î.Hr. și integrat-o la provincia Moesia în 46)
    • izvoare: Florus, Frontinus, Orosius, Iordanes, Cassius Dio, Plinius cel Tânăr, Ioannes Lydus, Patriarhul Arethas

Dacia romană (106-271)

  • 106-271: Dacia a fost parte integrantă a Imperiului Roman → s-a intensificat procesul de romanizares-au format poporul daco-roman și limba daco-romană (izvoare: Eutropius)
  • Dacia romană nu cuprindea Crișana, Maramureșul, nordul și centrul Moldovei
  • provincia Dacia avea capitala la Ulpia Traiana Sarmizegetusa
  • Dacia era subordonată direct împăratului → era guvernată de ”legatus Augusti pro praetore” (trimis al împăratului)
  • au fost întemeiate orașe noi: colonia (rang superior) și municipia (rang inferior)
  • au fost create instituții după model roman
  • în plan religios s-au petrecut două fenomene: interpretatio romana (dacii dădeau nume romane propriilor zeități) și sincretism religios (divinitățile de același rang erau contopite într-una singură)
  • Dacia a cunoscut mai multe organizări administrative:
    • împăratul Hadrian (117-138) a împărțit Dacia în: Dacia Superior (capitala: Ulpia Traiana Sarmizegetusa), Dacia Inferior (capitala: Drobeta) și Dacia Porolissensis (capitala: Napoca)
    • împăratul Marcus Aurelius (161-180) a împărțit Dacia în: Dacia Apulensis, Dacia Malvensis și Dacia Porolissensis
  • 271: a avut loc retragerea aureliană → împăratul Aurelian retrage din Dacia armata și administrația romană (izvoare: Sextus Aurelius Victor, Eutropius)

Romanizarea este un proces istoric prin care geto-dacii au preluat de la romani limba, civilizația, cultura, obiceiurile și religia.

Etapele romanizării:

  • etapa preliminară (înainte de 106)
    • au loc primele contacte dintre daci și romani: schimburi comerciale și împrumuturi din civilizația romană
    • 28 î.Hr.: Dobrogea este cucerită de romani
    • 46: Dobrogea este inclusă în provincia Moesia
  • etapa stăpânirii romane (106-271)
    • s-a intensificat procesul de romanizare, care a fost ireversibil → s-au format poporul daco-roman și limba daco-romană
    • factorii romanizării: limba latină, administrația, armata, veteranii, coloniștii, religia etc.
  • etapa ulterioară stăpânirii romane (271-602)
    • Dacia nu mai putea fi apărată → retragerea aureliană → armata și administrația romană se retrag la sud de Dunăre
    • procesul de romanizare nu s-a stopat
    • a avut loc romanizarea dacilor liberi
    • a continuat romanizarea în Dobrogea, care a rămas sub stăpânire romană până în anul 602
    • a rezultat populația daco-romană

Factorii romanizării:

  • limba latină
    • reprezintă factorul principal al romanizării
    • odată însușită de către daci, procesul de romanizare devine ireversibil
  • administrația
    • era alcătuită din guvernatorul Daciei (”legatus Augusti pro praetore”) și toți funcționarii romani din provincie
    • funcționarii vorbeau limba latină
    • au fost create instituții romane
    • au fost impuse legile romane (Dreptul roman)
    • Dacia a fost reorganizată administrativ în timpul împăraților Hadrian și Marcus Aurelius
  • armata
    • era alcătuită din legiuni (cetățeni romani – Legiunea a V-a Macedonica și Legiunea a XIII-a Gemina) și trupe auxiliare (soldați care nu aveau cetățenie romană)
    • în Dacia erau aproximativ 50.000 de soldați romani
    • soldații vorbeau limba latină
  • veteranii
    • erau soldați care și-au terminat serviciul militar
    • erau recompensați cu bani, pământ, funcții publice, dreptul de a se căsători în provincia apărată
    • vorbeau limba latină
    • izvor: Diploma lui Marcus Herennius Polymita
  • coloniștii
    • erau oameni aduși din toate părțile Imperiului Roman
    • au contribuit la dezvoltarea meșteșugurilor, mineritului, agriculturii și urbanizării
    • vorbeau limba latină
  • viața religioasă
    • au avut loc două fenomene: interpretatio romana (dacii dădeau nume romane propriilor zeități) și sincretismul religios (divinitățile de același rang erau contopite într-una singură)
    • creștinismul a contribuit la romanizarea autohtonilor → a pătruns în Dacia prin soldați, coloniști, misionari (sec. IV-V) → dovezi: opaițe, cruci (Donariul de la Biertan)
  • urbanizarea
    • au fost ridicate numeroase orașe: colonia (rang superior – modelul Romei: Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Drobeta, Apulum, Napoca etc.) și municipia (rang inferior – Dierna, Porolissum, Tibiscum)

Distribuie:

Autor: Data: 30 iulie 2021
Opinia ta contează Feedback-urile pozitive ne stimulează, iar cele negative ne ajută să ne îmbunătățim activitatea.
Te rugăm să ne lași un feedback.
Lasă un feedback

Susține-ne

Buy Me a Coffee Patreon Paypal
Următorul articol
Etnogeneza românească

    Adaugă un comentariu

    Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii. Adresa de mail nu va fi publicată.
    Prin postarea acestui comentariu declari că ai citit și ești de acord cu termenele și condițiile acestui site.

    CLUBUL DE ISTORIE
    Trimitem periodic un e-mail cu cele mai noi articole celor 734 de membri. Abonează-te și tu!
    error: Vă rugăm să respectați drepturile de autor.