Apariția geto-dacilor în istorie. Războaiele daco-romane și consecințele acestora

Cine au fost geto-dacii?

• geto-dacii sunt strămoșii românilor
• reprezentau ramura nordică a tracilor (un popor indo-european) – Herodot spunea că tracii sunt cel mai numeros popor după indieni
• au trăit în spațiul carpato-danubiano-pontic: Munții Carpați, Dunărea și Marea Neagră (numită în Antichitate și Pontus Euxinus)
• au fost numiți geți în izvoarele grecești și daci în cele romane
• geții și dacii vorbeau aceeași limbă → sunt același popor (Strabon, Geographia)
• secolul V î.Hr.: cea mai veche mențiune despre geto-daci îi aparține lui Herodot, care descrie expediția regelui persan Darius I împotriva geților din 514 î.Hr. (Herodot, Istorii)
• geto-dacii aveau o religie politeistă: credeau în mai mulți zei – Zamolxis, Bendis, Gebeleizis
• organizarea socială: tarabostes / pileati (aristocrați și preoți) și comati / capillati (producătorii liberi, oamenii de rând)
• așezările fortificate ale geto-dacilor se numesc dava: Buridava, Cumidava, Petrodava, Sucidava etc.

Regatul dac în timpul lui Burebista

• Burebista a fost regele Daciei între anii 82-44 î.Hr.
• Dacia a avut cea mai mare întindere teritorială: V – Dunărea Mijlocie, N – Carpații Păduroși, E – Bug, S – Munții Haemus (Balcani)
• era ajutat de marele preot Deceneu în administrarea regatului dac
• s-a implicat în războiul civil din Imperiul Roman: Pompei vs Cezar → Burebista îl sprijină pe Pompei → Cezar învinge
• 44 î.Hr.: moare Burebista → Dacia se destramă în 4, ulterior în 5 regate mai mici → cel mai important este cel cu centrul la Sarmizegetusa
• izvoare: Strabon, Iordanes, inscripția de la Dionysopolis

Regatul dac în timpul lui Decebal

• Decebal a fost regele Daciei între anii 87-106
• Dacia era mai mică ca întindere decât în perioada lui Burebista
• Dacia era mai puternică din punct de vedere militar și mai bine organizată decât în timpul lui Burebista
• capitala: Sarmizegetusa

Conflictele dacilor cu romanii:

• 87: Tapae → daci vs romani → dacii înving → generalul roman Cornelius Fuscus moare
• 88: Tapae → daci vs romani → romanii înving → romanii au fost conduși de generalul Tettius Iulianus
• 89: se încheie pace între daci și romani → Dacia devine regat clientelar al Romei → dacii primeau de la romani bani, arme și meșteri
• 101-102: primul război daco-roman → Traian îl învinge pe Decebal
• 102: se încheie pace între daci și romani → pace foarte grea pentru Decebal → regele dac este obligat să dărâme zidurile cetăților, să renunțe la politica externă proprie, iar romanii rămâneau cu teritoriile cucerite
• 105-106: al doilea război daco-roman → Traian îl învinge pe Decebal → Dacia devine cea de-a doua provincie romană locuită de geto-daci (prima a fost Dobrogea, pe care romanii au cucerit-o în 28 î.Hr. și integrat-o la provincia Moesia în 46)
• izvoare: Florus, Frontinus, Orosius, Iordanes, Cassius Dio, Plinius cel Tânăr, Ioannes Lydus, Patriarhul Arethas

Dacia romană (106-271)

• 106-271: Dacia a fost parte integrantă a Imperiului Roman → s-a intensificat procesul de romanizare → s-au format poporul daco-roman și limba daco-romană (izvoare: Eutropius)
• Dacia romană nu cuprindea Crișana, Maramureșul, nordul și centrul Moldovei
• provincia Dacia avea capitala la Ulpia Traiana Sarmizegetusa
• Dacia era subordonată direct împăratului → era guvernată de „legatus Augusti pro praetore” (trimis al împăratului)
• au fost întemeiate orașe noi: colonia (rang superior) și municipia (rang inferior)
• au fost create instituții după model roman
• în plan religios s-au petrecut două fenomene: interpretatio romana (dacii dădeau nume romane propriilor zeități) și sincretism religios (divinitățile de același rang erau contopite într-una singură)
• Dacia a cunoscut mai multe organizări administrative:
  • împăratul Hadrian (117-138) a împărțit Dacia în: Dacia Superior (capitala: Ulpia Traiana Sarmizegetusa), Dacia Inferior (capitala: Drobeta) și Dacia Porolissensis (capitala: Napoca)
    

    

  • împăratul Marcus Aurelius (161-180) a împărțit Dacia în: Dacia Apulensis, Dacia Malvensis și Dacia Porolissensis
    

    

• 271: a avut loc retragerea aureliană → împăratul Aurelian retrage din Dacia armata și administrația romană (izvoare: Sextus Aurelius Victor, Eutropius)

Romanizarea este un proces istoric prin care geto-dacii au preluat de la romani limba, civilizația, cultura, obiceiurile și religia.

Etapele romanizării:

• etapa preliminară (înainte de 106)
  • au loc primele contacte dintre daci și romani: schimburi comerciale și împrumuturi din civilizația romană
  • 28 î.Hr.: Dobrogea este cucerită de romani
  • 46: Dobrogea este inclusă în provincia Moesia
• etapa stăpânirii romane (106-271)
  • s-a intensificat procesul de romanizare, care a fost ireversibil → s-au format poporul daco-roman și limba daco-romană
  • factorii romanizării: limba latină, administrația, armata, veteranii, coloniștii, religia etc.
• etapa ulterioară stăpânirii romane (271-602)
  • Dacia nu mai putea fi apărată → retragerea aureliană → armata și administrația romană se retrag la sud de Dunăre
  • procesul de romanizare nu s-a stopat
  • a avut loc romanizarea dacilor liberi
  • a continuat romanizarea în Dobrogea, care a rămas sub stăpânire romană până în anul 602
  • a rezultat populația daco-romană

Factorii romanizării:

• limba latină
  • reprezintă factorul principal al romanizării
  • odată însușită de către daci, procesul de romanizare devine ireversibil
• administrația
  • era alcătuită din guvernatorul Daciei („legatus Augusti pro praetore”) și toți funcționarii romani din provincie
  • funcționarii vorbeau limba latină
  • au fost create instituții romane
  • au fost impuse legile romane (Dreptul roman)
  • Dacia a fost reorganizată administrativ în timpul împăraților Hadrian și Marcus Aurelius
• armata
  • era alcătuită din legiuni (cetățeni romani – Legiunea a V-a Macedonica și Legiunea a XIII-a Gemina) și trupe auxiliare (soldați care nu aveau cetățenie romană)
  • în Dacia erau aproximativ 50.000 de soldați romani
  • soldații vorbeau limba latină
• veteranii
  • erau soldați care și-au terminat serviciul militar
  • erau recompensați cu bani, pământ, funcții publice, dreptul de a se căsători în provincia apărată
  • vorbeau limba latină
  • izvor: Diploma lui Marcus Herennius Polymita
• coloniștii
  • erau oameni aduși din toate părțile Imperiului Roman
  • au contribuit la dezvoltarea meșteșugurilor, mineritului, agriculturii și urbanizării
  • vorbeau limba latină
• viața religioasă
  • au avut loc două fenomene: interpretatio romana (dacii dădeau nume romane propriilor zeități) și sincretismul religios (divinitățile de același rang erau contopite într-una singură)
  • creștinismul a contribuit la romanizarea autohtonilor → a pătruns în Dacia prin soldați, coloniști, misionari (sec. IV-V) → dovezi: opaițe, cruci (Donariul de la Biertan)
• urbanizarea
  • au fost ridicate numeroase orașe: colonia (rang superior – modelul Romei: Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Drobeta, Apulum, Napoca etc.) și municipia (rang inferior – Dierna, Porolissum, Tibiscum)