Disidența anticomunistă în România

Schița lecției

Disidență anticomunistă

disidență anticomunistă = mișcare îndreptată împotriva regimului comunist
disidenții au contribuit, prin acțiunile lor, la prăbușirea regimului comunist din România

rezistența armată
- la sfârșitul anilor ‘40 au apărut grupuri de rezistență armată, care s-au refugiat în munți: Sumanele Negre, Haiducii Muscelului etc.
- lideri ai rezistenței armate: Gheorghe Arsenescu, Toma Arnăuțoiu, Ion Gavrilă Ogoranu
- aceștia sperau că SUA va interveni și va restabili democrația în România
grevele muncitorești
- 1977: greva minerilor din valea Jiului → aceștia au formulat doar revendicări economice
- Nicolae Ceaușescu a negociat personal cu minerii → deși a promis că nu va lua măsuri împotriva minerilor, liderii grevei au fost arestați
mitinguri de protest
- 1987: manifestația studenților ieșeni
- 1987: greva muncitorilor de la uzinele Tractorul și Steagul Roșu din Brașov
protestul intelectualilor români
- aceștia cereau respectarea drepturilor omului
- exemple: Paul Goma, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Vlad Georgescu
critici din interiorul partidului
- „Scrisoarea celor șase” → autorii îl acuzau pe Ceaușescu de nerespectarea Actului Final de la Helsinki, de prăbușirea prestigiului internațional al țării etc.
- autori: Gheorghe Apostol, Silviu Brucan, Alexandru Bârlădeanu, Corneliu Mănescu, Constantin Pârvulescu, Grigore Răceanu
activitatea secției românești a postului de radio „Europa Liberă”
- în România erau difuzate scrisorile de protest ale disidenților români și diferite știri din Occident