Sprijină acest proiect
Dragă cititorule, Acest site este o inițiativă privată. Avem nevoie de ajutorul tău pentru a duce mai departe acest proiect. Îl poți susține prin donații, prin intermediul platformelor de mai jos. Orice ajutor este binevenit. Îți mulțumim în avans!

Constituții democratice

DETALII CONSTITUȚIA DIN 1866 CONSTITUȚIA DIN 1923 CONSTITUȚIA DIN 1991
Cauze
  • abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza și venirea la tron a prințului străin
  • formarea României Mari (unirea cu Vechiul Regat a provinciilor românești Basarabia, Bucovina și Transilvania)
  • prăbușirea regimului comunist
  • revenirea la un regim democratic
Trăsături
  • a avut ca model Constituția belgiană din 1831
  • este textul rezultat din dezbaterile Adunării Constituante
  • are 8 titluri și 133 de articole
  • principii: guvernarea reprezentativă, suveranitatea națiunii, separarea puterilor
  • a avut la bază Constituția din 1866
  • au fost păstrate 76 de articole din vechea constituție
  • proiectul Constituției a aparținut Partidului Național Liberal
Promulgare 1 iulie 1866
  • 28 martie 1923
  • publicată în Monitorul Oficial la 29 martie 1923
  • 21 noiembrie 1991 de către Adunarea Constituantă
  • aprobată prin referendum în decembrie 1991
Modificări 1879, 1884, 19 iulie 1917 1944, 1946 2003
Forma de guvernământ monarhie constituțională monarhie constituțională republică (art. 1)
Despre teritoriul României Principatele Unite constituie un singur stat indivizibil sub numele de România (art. 1) Regatul României este un stat național, unitar și indivizibil (art. 1) România este un stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil (art. 1)
teritoriul este inalienabil (art. 2) teritoriul este nealienabil teritoriul este inalienabil (art. 3)
în articolele 2 și 3 se vorbea despre inviolabilitatea teritoriului statului, care nu putea fi modificat decât în virtutea unei legi frontierele țării sunt consfințite prin lege organică, cu respectarea principiilor și a celorlalte norme admise ale dreptului internațional (art. 3)
deși România se afla sub suzeranitate otomană, nu se făcea nicio referire specială la acest aspect juridic internațional, de dependență față de Imperiul Otoman suveranitatea națională aparține poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative și prin referendum
voința statului român de a întreține și dezvolta relații pașnice cu toate statele și în acest cadru relații de bună vecinătate
teritoriul țării este împărțit în județe, plăși (plase) și comune
  • teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, orașe și județe (art. 3)
  • în condițiile legii, unele orașe sunt declarate municipii (art. 3)
Despre drepturile românilor doar cetățenii români beneficiază de drepturi
  • drepturile cetățenești în general, ca și drepturile minorităților erau definite în conformitate cu noile tendințe internaționale, iar în cele din urmă și în funcție de tratatele de pace de la Paris
  • în articolele 5, 7, 10 (8), 26 (28), 27 (29), apare precizarea, impusă prin tratatele de pace: ”fără deosebire de origine etnică, de limbă și de religie”
  • drepturile și libertățile cetățenești sunt recunoscute, indiferent de originea etnică, limbă și religie
egalitatea în fața legii, fără deosebire de clasă egalitatea între sexe, fără însă a se da drept de vot femeilor, cu precizarea că drepturile acestora vor fi reglementate prin legi speciale
libertatea conștiinței libertatea conștiinței
libertatea cuvântului libertatea de a comunica și publica ideile și opiniile prin viu grai, prin scris și prin presă libertatea de exprimare, libertatea de opinie
libertatea presei libertatea presei este garantată, dar și responsabilitatea patronilor de publicații și a jurnaliștilor
libertatea întrunirilor libertatea întrunirilor
dreptul la liberă asociere
libertatea individuală (art. 13) libertatea individuală este garantată libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile
”românul din orice stat, fără privire către locul nascerei sale, dovedind lepădarea sa de protecțiunea streină, poate dobândi de îndată exercitarea drepturilor politice prin un vot al Corpurilor legiuitoare” (art. 9) dreptul la viață și dreptul la integritate fizică și psihică sunt garantate, pedeapsa cu moartea, tortura […] fiind interzise
dreptul la informație
secretul corespondenței
dreptul la liberă circulație în țară și în străinătate
dreptul de a fi ales
dreptul de a fi ales în Parlamentul European
libertatea tuturor cultelor care nu aduc o atingere ordinii publice sau bunelor moravuri Biserica Ortodoxă este biserica dominantă în stat, dar se acordă un statut aparte Bisericii Greco-Catolice, privilegiată în raport cu alte culte (art. 22)
dreptul la educație, învățământul primar fiind obligatoriu și gratuit dreptul la învățătură; se garantează gratuitea învățământului de stat în condițiile legii
dreptul la proprietate (sacră și inviolabilă)
  • dreptul la proprietate (are o funcție socială – interesele colective primează în fața intereselor individuale)
  • bogățiile subsolului sunt declarate proprietate de stat (art. 19), iar căile de comunicație, apele navigabile și flotabile și spațiul atmosferic, sunt incluse, la rândul lor, în domeniul public (art. 20)
dreptul la proprietate este inviolabil
apariția și dezvoltarea industriei, ca și exemplele tulburărilor sociale din ultimii ani impun intervenția statului în relațiile dintre patroni și muncitori, prin precizarea că toți factorii producției se bucură de o egală ocrotire și prin prevederea asigurării sociale a muncitorilor în caz de accidente (art. 21)
  • votul cenzitar (cetățenii erau împărțiți în categorii, în funcție de avere)
  • corpul electoral era împărțit în patru colegii, după criteriul averii și al originii sociale
votul universal (doar bărbații cu vârsta de peste 21 de ani) votul universal (toți cetățenii care au împlinit 18 ani, inclusiv în ziua alegerilor)
Despre puterile statului consacră principiul potrivit căruia toate puterile statului emană de la națiune, care nu le poate exercita decât numai prin delegație consacră principiul potrivit căruia toate puterile statului emană de la națiune, care nu le poate exercita decât numai prin delegație (art. 33) are la bază principiul separației puterilor în stat
Puterea legislativă era exercitată de Adunare (format din Senat și Adunarea Deputaților. Adunarea este Parlamentul) și domn era exercitată de Parlament (format din Senat și Adunarea Deputaților) și Rege (art. 34) este exercitată de Parlament (Parlament bicameral – organul reprezentativ al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării)
inițiativa legislativă este dată fiecăreia dintre cele trei ramuri ale puterii legislative (Domn, Senat, Adunarea Deputaților) inițiativa legislativă este dată fiecăreia dintre cele trei ramuri ale puterii legislative (Rege, Senat, Adunarea Deputaților) (art. 35) inițiativa legislativă aparține Guvernului și Parlamentului
domnul poate refuza sancționarea legilor și retrimite spre discutare proiectul respectiv (art. 93) legile sunt sancționate de rege numai după votarea lor de majoritatea ambelor adunări (Senat și Adunarea Deputaților) (art. 34) legile adoptate de Parlament se trimit spre promulgare președintelui României
a fost introdus un Consiliu Legislativ, care trebuia să avizeze legile, dar al cărui organism era consultativ, nu deliberativ un element distinctiv constă în dreptul ce se acordă minorităților naționale ale căror organizații nu întrunesc numărul de voturi necesar pentru a avea cel puțin un loc în forul legislativ al țării, de a fi reprezentați în Parlamentul României
  • membrii Adunării aveau dreptul de a interpela guvernul care era obligat să răspundă prin miniștrii săi
  • senatorii și deputații puteau cere desfășurarea unor anchete asupra activității ministeriale
  • domnul sancționează și promulgă legile (art. 93) domnul sancționează și promulgă legile
    domnul are dreptul la amnistie în materie politică (art. 93) domnul are dreptul la amnistie în materie politică
    domnul numește și confirmă în funcțiile publice domnul confirmă în funcțiile publice
    domnul are dreptul de a bate monedă domnul are dreptul de a bate monedă
    domnul încheie convenții pentru comerț și navigație pentru statele străine domnul încheie convenții cu alte state
    domnul are dreptul de a dizolva ambele adunări (cu condiția să organizeze alegeri într-un interval de maximum o lună)
    domnul are drept de veto, dar nu absolut, întrucât trebuia să țină seama de părerea deputaților și senatorilor și nu putea respinge definitiv un proiect de lege
    domnul este capul puterii armate (art. 93)
    puterile constituționale ale domnului sunt ereditare, în familia principelui Carol I, pe linie masculină, prin ordinul de primogenitură (art. 82)
    Puterea executivă era încredințată domnului, care o exercita prin intermediul miniștrilor numiți și revocați de el (art. 93) este încredințată regelui, care o exercită în modul reglementat prin Constituție (art. 39) este exercitată de guvern și președinte
    actele domnului au valabilitate numai dacă sunt contrasemnate de un ministru (responsabilitatea ministerială) persoana regelui este declarată inviolabilă, iar responsabilitatea actelor sale o au miniștrii
    • Președintele României veghează la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice
    • în acest scop, Președintele exercită funcția de mediere între puterile statului, precum și între stat și societate
    domnul îl desemna pe prim-ministru, care își alegea apoi cabinetul, pe care îl supunea aprobării principelui domnul numește și revocă miniștri Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice
    Guvernul avea ca principale atribuții elaborarea proiectelor de legi, care erau trimise spre discuție în Parlament și gestionarea treburilor curente
    Puterea judecătorească este exercitată de către curți și tribunale, ale căror hotărâri se pronunță în virtutea legii și se execută în numele domnului. Instanța supremă este Înalta Curte de Justiție și Casație este exercitată de organele ei, hotărârile acestora se pronunță în virtutea legii și se execută în numele regelui (art. 40) este exercitată de către instanțele judecătorești acestea includ Curtea Supremă de Justiție, care are un statut constituțional, celelalte instanțe urmând a fi stabilite prin lege
    judecătorii erau inamovibili

    Constituții autoritare și totalitare

    DETALII CONSTITUȚIA DIN 1938 CONSTITUȚIA DIN 1948 CONSTITUȚIA DIN 1952 CONSTITUȚIA DIN 1965
    Cauze niciun partid nu a reușit să-și asigure majoritatea la alegerile din 1937
    • înlăturarea monarhiei
    • instaurarea regimului comunist
    • autodizolvarea parlamentului în martie 1948
    • procesul de destalinizare
    • venirea la conducerea partidului unic a lui Nicolae Ceaușescu
    Trăsături
    • consacra principiul supremației regelui și suprima separația puterilor în stat
    • constituția reprezenta un abuz, nu mai emana de la națiune, ci de la puterea executivă și nu fusese adoptată potrivit procedurilor de revizuire a actului fundamental
    • principiile noii constituții încetaseră să mai fie liberale
    • Titlul II vorbește mai întâi ”Despre datoriile românilor” și de-abia apoi ”Despre drepturile românilor”
    • a avut ca model Constituția sovietică din 1936
    • principiile care au stat la baza noii legi au fost: ”suveranitatea populară”, reprezentarea poporului printr-un organ ales, unitatea puterii de stat, centralismul democratic, ”legalitatea populară”, garantarea materială a drepturilor cetățenești
    • a fost alcătuită după modelul Constituției sovietice
    • nu prevedea în mod expres că rolul conducător revenea Partidului Muncitoresc Român, dar organele de stat erau subordonate acestuia
    • Republica Populară Română a luat ființă prin lupta dusă de popor, în frunte cu clasa muncitoare, împotriva fascismului, reacțiunii și imperialismului
    • nu mai prevedea separării puterilor în stat, întrucât Marea Adunare Națională (MAN) devenea ”organul suprem al puterii de stat a Republicii Populare Române”, deci legislativul și executivul se confundau
    • numită și Constituția construirii socialismului
    • se făcea bilanțul transformărilor structurale ale societății din punct de vedere economic, social și politic
    • consacra rolul dominant al sectorului socialist în economia națională
    • statua Partidul Comunist drept forța politică conducătoare a organelor și instituțiilor de stat
    • făurirea și întărirea statului de democrație populară, prietenia și alianța cu marea Uniune Sovietică, sprijinul și ajutorul ei dezinteresat și frățesc asigură independența, suveranitatea de stat, dezvoltarea și înflorirea Republicii Populare Române
    • politica externă a Republicii Populare Române este o politică de apărare a păcii, de prietenie și alianță cu Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste și cu țările de democrație populară, o politică de pace și prietenie cu toate popoarele iubitoare de pace
    • politica statului de democrație populară este îndreptată spre lichidarea exploatării omului de către om și construirea socialismului
    • prezenta Constituție a Republicii Populare Române consacră rezultatele obținute până acum de oamenii muncii, în frunte cu clasa muncitoare, în opera de construire a societății socialiste în țara noastră
    • statua rolul conducător al Partidului Comunist Român în întreaga viață a societății (art. 3)
    • pentru realizarea scopurilor sale, statul socialist român organizează, planifică și conduce economia națională, apără proprietatea socialistă
    • scopul tuturor ”oamenilor muncii” este construirea societății socialiste și asigurarea condițiilor pentru trecerea la comunism
    Promulgare
    • a fost supusă la plebiscit la 20 februarie 1938 (votul s-a făcut prin declarație verbală, consemnată pe liste separate cu cei ce votau pentru și cei ce votau contra)
    • a fost promulgată prin Decretul regal nr. 1045 din 27 februarie 1938
    13 aprilie 1948 publicată în Buletinul Oficial la 27 septembrie 1952 a fost aprobată la 21 august 1965
    Modificări
    • februarie 1968 ( a avut loc reorganizarea administrativă a teritoriului)
    • legea 1 din 28 martie 1974 (a fost instituită funcția de președinte a Republicii Socialiste România, care prelua atribuțiile exercitate până atunci de Consiliul de Stat)
    Forma de guvernământ monarhie autoritară republică populară (Republica Populară Română) republică populară (Republica Populară Română) republică socialistă (art. 1) (Republica Socialistă România)
    Despre teritoriul României
    • Republica Populară Română este un stat popular, unitar, suveran și independent
    • în România ”întreaga putere de stat emană de la popor și aparține poporului”, care ”își exercită puterea prin organe reprezentative, alese prin vot universal, egal, direct și secret”
    • baza puterii o constituie ”alianța clasei muncitoare cu țărănimea muncitoare”
    • Republica Populară este un stat al oamenilor muncii de la orașe și state
    • România este un stat al oamenilor muncii de la orașe și sate (art. 1)
    • România este un stat suveran, independent și unitar (art. 1)
    • teritoriul este inalienabil și indivizibil (art. 1)
    • întreaga putere în Republica Socialistă România aparține poporului, liber și stăpân pe soarta sa (art. 2)
    • în februarie 1968 s-a revenit la județe ca forme de administrare locală, în locul regiunilor și raioanelor de inspirație sovietică și se introducea calitatea de municipii pentru orașele mari
    Despre drepturile românilor erau restrânse considerabil libertățile și drepturile democratice deși susținea garantarea proprietății private ”agonisită prin muncă și economisire”, constituția anunța și măsurile de cooperativizare, care aveau să fie puse în practică mai târziu proprietatea socialistă are fie forma proprietății de stat (bun comun al poporului), fie forma proprietății cooperatist-colectiviste (proprietatea gospodăriilor agricole colective sau a organizațiilor cooperatiste)
    • proprietatea are caracter socialist (și cooperatist)
    • statul era proprietarul bogățiilor de orice natură ale subsolului, minele, terenurile din fondul funciar de stat, pădurile, apele, izvoarele de energie naturală, fabricile și uzinele, întreprinderile agricole de stat, stațiunile pentru mecanizarea agriculturii, căile de comunicație, mijloacele de transport, telecomunicațiile de stat, fondul de clădiri și locuințe, baza materială a instituțiilor social-culturale de stat
    erau prevăzute principalele drepturi și libertăți cetățenești, însă erau deseori eludate toți cetățenii Republicii Populare Române erau egali în fața legii, fără deosebire de sex, naționalitate, rasă, religie sau grad de cultură
    stipula clar că funcțiile pe care le îndepliniseră partidele politice în cadrul fostului regim parlamentar erau incompatibile cu noua ordine (la o lună de la adoptarea constituției, regele suprima partidele politice) minoritățile naționale se bucurau de toate drepturile minoritățile naționale se bucură de deplină egalitate în drepturi cu poporul român
    se stipula că femeia avea drepturi egale cu bărbatul
    dreptul la muncă
    dreptul la odihnă
    dreptul la învățătură
    sănătatea publică era organizată de stat
    se afirma protecția de către stat a familiei
    libertatea conștiinței
    libertatea religioasă
    libertatea individuală
    libertatea presei
    libertatea cuvântului
    libertatea întrunirilor, mitingurilor, cortegiilor și manifestațiilor
    dreptul de a fi ales (la 23 de ani)
    votul universal (toți cetățenii care au împlinit 18 ani)
    Despre puterile statului
    • era desființată separarea puterilor în stat
    • puterea era concentrată în mâinile regelui, care devenea capul statului
    • România devenea o monarhie autoritară, în care regele nu numai că domnea, dar și guverna
    regimul de stat al României este regimul democrației populare, care reprezintă puterea oamenilor muncii
    statul democrat este o formă a dictaturii proletariatului exercitată de Partidul Comunist
    Puterea legislativă era exercitată de rege prin intermediul Parlamentului bicameral (Reprezentanța Națională), limitat numai la legiferare (având totodată și un caracter corporativ) Organul suprem al puterii de stat este Marea Adunare Națională, unicul organ legislativ al țării Organul suprem al puterii de stat a Republicii Populare Române este Marea Adunare Națională, unicul organ legiuitor, ales pe o perioadă de 4 ani Organul suprem al puterii de stat a Republicii Socialiste este Marea Adunare Națională, unicul organ legiuitor (art. 42)
    Regele deținea inițiativa legislativă
    • Marea Adunare Națională alegea Prezidiul Marii Adunări Naționale
    • primul președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale a fost profesorul Constantin I. Parhon, care oficial era șeful statului român
    Consiliul de Stat, organul suprem al puterii de stat, cu activitate permanentă era subordonat Marii Adunări Naționale
    Regele putea convoca, închide, dizolva ambele adunări sau numai una și le putea amâna lucrările (art. 45) Prezidiul Marii Adunări Naționale este răspunzător de întreaga activitate față de Marea Adunare Națională Președintele era ales de Marea Adunare Națională
    Regele poate face regulamentele necesare pentru executarea legilor, fără să poată modifica legile și scuti pe cineva de executarea lor (art. 45) Marea Adunare Națională forma guvernul Republicii Populare Române Președintele Republicii Socialiste România este șeful statului și reprezintă puterea de stat în relațiile interne și internaționale ale Republicii Socialiste România (art. 71)
    Regele poate, în timpul când adunările legiuitoare sunt dizolvate și în intervalul dintre sesiuni, să facă în orice privință decrete cu putere de lege, care urmează a fi supuse adunărilor spre ratificare la cea mai apropiată sesiune a lor (art. 45) Marea Adunare Națională stabilea numărul, atribuțiile și denumirile ministerelor și desființarea, contopirea sau redenumirea celor existente Președintele prezida Consiliul de Stat
    Regele este Capul oștirii (art. 45) Marea Adunare Națională modifica Constituția Președintele prezida ședințele Consiliului de Miniștri
    Regele are dreptul de a declara războiul și de a încheia pacea (art. 45) Marea Adunare Națională vota bugetul Președintele numea și revoca, la propunerea prim-ministrului, viceprim-miniștrii, miniștrii și președinții altor organe centrale ale administrației de stat
    Regele conferă gradele militare în conformitate cu legea (art. 45) Marea Adunare Națională fixa impozitele și modul de percepere a lor Președintele reprezenta puterea de stat în relațiile interne și internaționale
    Regele conferă decorațiile române (art. 45) Marea Adunare Națională decidea consultarea poporului prin referendum Președintele încheia tratate internaționale în numele Republicii Socialiste România
    Parlamentul dintr-un factor politic esențial s-a transformat într-un organism lipsit de principalele sale atribuții Marea Adunare Națională acorda amnistie Președintele stabilea rangurile misiunilor diplomatice
    Parlamentul, chiar redus la un rol oarecum decorativ, era controlat și prin numirea de către rege a unui mare număr de senatori Prezidiul convoca Marea Adunare Națională în sesiuni ordinare și extraordinare Președintele era comandantul suprem al forțelor armate și președintele Consiliului Apărării Republicii Socialiste România
    Prezidiul Marii Adunări Naționale emitea decrete Președintele conferea decorații
    Prezidiul interpreta legile votate de Marea Adunare Națională Președintele stabilea măsurile de importanță deosebită ce priveau interesele supreme ale țării
    Prezidiul Marii Adunări Naționale exercita dreptul de grațiere și comuta pedepsele Președintele proclama starea de necesitate în caz de urgență
    Prezidiul Marii Adunări Naționale conferea decorațiile și medaliile Republicii Populare Române Președintele emitea decrete prezidențiale și decizii
    Prezidiul Marii Adunări Naționale reprezenta Republica Populară Română în relațiile internaționale
    Prezidiul Marii Adunări Naționale acredita și rechema, la propunerea guvernului, pe reprezentanții diplomatici ai Republicii Populare Române
    în intervalul dintre sesiunile Marii Adunări Naționale, Prezidiul numea și revoca miniștri la propunerea președintelui Consiliului de Miniștri
    Prezidiul Marii Adunări Naționale stabilea gradele militare, rangurile diplomatice, la propunerea guvernului
    în caz de agresiune, Prezidiul Marii Adunări Naționale declara stare de necesitate (în intervalul dintre sesiunile Marii Adunări Naționale)
    Prezidiul Marii Adunări Naționale ratifica sau denunța tratatele internaționale
    Puterea executivă era exercitată de rege, prin guveren, numit și revocat de el însuși, fără răspundere politică față de parlament Guvernul (Consiliul de Miniștri) este organul executiv și administrativ al Republicii Populare Române Organul executiv suprem și de dispoziție al Republicii Populare Române este Consiliul de Miniștri, constituit de Marea Adunare Națională Guvernul își păstra numele de Consiliu de Miniștri și era definit ca organul suprem al administrației de stat
    Este responsabil de activitatea sa și dă seama de ea în fața Marii Adunări Naționale și a Prezidiului Marii Adunări Naționale în perioada dintre ssesiuni
    Guvernul are în sarcina sa conducerea administrativă a statului
    Organele locale ale puterii erau consiliile populare locale
    Puterea judecătorească Instanțele judecătorești sunt Curtea Supremă, tribunalele și judecătoriile populare
    • Justiția se înfăptuiește de către Tribunalul Suprem al Republicii Populare Române, tribunalele regionale și tribunalele populare, precum și de către tribunalele judecătorești, înființate prin lege
    • Marea Adunare Națională alege Tribunalul Suprem pe termen de cinci ani
    • Tribunalele și procuratura rămâneau subordonate factorului politic, reprezentat de Partidul Comunist
    • Președintele Republicii Socialiste România numea și revoca președintele și membrii Tribunalului Suprem

    A fost util acest articol?

    Autor

    Profesor de istorie la Școala Gimnazială ”Constantin Popovici” din Buhoci și la Școala Gimnazială ”Ștefan cel Mare” din Buhuși. E-mail: profu@oradeistorie.ro.

    Adaugă un comentariu

    Cărți de istorie
    error: Vă rugăm să respectați drepturile de autor.