Sprijină acest proiect
Dragă cititorule,
Acest site este o inițiativă privată. Avem nevoie de ajutorul tău pentru a duce mai departe acest proiect. Îl poți susține prin donații, prin intermediul platformelor de mai jos. Orice ajutor este binevenit. Îți mulțumim în avans!
Constituții democratice
| DETALII | CONSTITUȚIA DIN 1866 | CONSTITUȚIA DIN 1923 | CONSTITUȚIA DIN 1991 |
| Cauze |
|
|
|
| Trăsături |
|
|
|
| Promulgare | 1 iulie 1866 |
|
|
| Modificări | 1879, 1884, 19 iulie 1917 | 1944, 1946 | 2003 |
| Forma de guvernământ | monarhie constituțională | monarhie constituțională | republică (art. 1) |
| Despre teritoriul României | Principatele Unite constituie un singur stat indivizibil sub numele de România (art. 1) | Regatul României este un stat național, unitar și indivizibil (art. 1) | România este un stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil (art. 1) |
| teritoriul este inalienabil (art. 2) | teritoriul este nealienabil | teritoriul este inalienabil (art. 3) | |
| în articolele 2 și 3 se vorbea despre inviolabilitatea teritoriului statului, care nu putea fi modificat decât în virtutea unei legi | frontierele țării sunt consfințite prin lege organică, cu respectarea principiilor și a celorlalte norme admise ale dreptului internațional (art. 3) | ||
| deși România se afla sub suzeranitate otomană, nu se făcea nicio referire specială la acest aspect juridic internațional, de dependență față de Imperiul Otoman | suveranitatea națională aparține poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative și prin referendum | ||
| voința statului român de a întreține și dezvolta relații pașnice cu toate statele și în acest cadru relații de bună vecinătate | |||
| teritoriul țării este împărțit în județe, plăși (plase) și comune |
|
||
| Despre drepturile românilor | doar cetățenii români beneficiază de drepturi |
|
|
| egalitatea în fața legii, fără deosebire de clasă | egalitatea între sexe, fără însă a se da drept de vot femeilor, cu precizarea că drepturile acestora vor fi reglementate prin legi speciale | ||
| libertatea conștiinței | libertatea conștiinței | ||
| libertatea cuvântului | libertatea de a comunica și publica ideile și opiniile prin viu grai, prin scris și prin presă | libertatea de exprimare, libertatea de opinie | |
| libertatea presei | libertatea presei este garantată, dar și responsabilitatea patronilor de publicații și a jurnaliștilor | ||
| libertatea întrunirilor | libertatea întrunirilor | ||
| dreptul la liberă asociere | |||
| libertatea individuală (art. 13) | libertatea individuală este garantată | libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile | |
| ”românul din orice stat, fără privire către locul nascerei sale, dovedind lepădarea sa de protecțiunea streină, poate dobândi de îndată exercitarea drepturilor politice prin un vot al Corpurilor legiuitoare” (art. 9) | dreptul la viață și dreptul la integritate fizică și psihică sunt garantate, pedeapsa cu moartea, tortura […] fiind interzise | ||
| dreptul la informație | |||
| secretul corespondenței | |||
| dreptul la liberă circulație în țară și în străinătate | |||
| dreptul de a fi ales | |||
| dreptul de a fi ales în Parlamentul European | |||
| libertatea tuturor cultelor care nu aduc o atingere ordinii publice sau bunelor moravuri | Biserica Ortodoxă este biserica dominantă în stat, dar se acordă un statut aparte Bisericii Greco-Catolice, privilegiată în raport cu alte culte (art. 22) | ||
| dreptul la educație, învățământul primar fiind obligatoriu și gratuit | dreptul la învățătură; se garantează gratuitea învățământului de stat în condițiile legii | ||
| dreptul la proprietate (sacră și inviolabilă) |
|
dreptul la proprietate este inviolabil | |
| apariția și dezvoltarea industriei, ca și exemplele tulburărilor sociale din ultimii ani impun intervenția statului în relațiile dintre patroni și muncitori, prin precizarea că toți factorii producției se bucură de o egală ocrotire și prin prevederea asigurării sociale a muncitorilor în caz de accidente (art. 21) | |||
|
votul universal (doar bărbații cu vârsta de peste 21 de ani) | votul universal (toți cetățenii care au împlinit 18 ani, inclusiv în ziua alegerilor) | |
| Despre puterile statului | consacră principiul potrivit căruia toate puterile statului emană de la națiune, care nu le poate exercita decât numai prin delegație | consacră principiul potrivit căruia toate puterile statului emană de la națiune, care nu le poate exercita decât numai prin delegație (art. 33) | are la bază principiul separației puterilor în stat |
| Puterea legislativă | era exercitată de Adunare (format din Senat și Adunarea Deputaților. Adunarea este Parlamentul) și domn | era exercitată de Parlament (format din Senat și Adunarea Deputaților) și Rege (art. 34) | este exercitată de Parlament (Parlament bicameral – organul reprezentativ al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării) |
| inițiativa legislativă este dată fiecăreia dintre cele trei ramuri ale puterii legislative (Domn, Senat, Adunarea Deputaților) | inițiativa legislativă este dată fiecăreia dintre cele trei ramuri ale puterii legislative (Rege, Senat, Adunarea Deputaților) (art. 35) | inițiativa legislativă aparține Guvernului și Parlamentului | |
| domnul poate refuza sancționarea legilor și retrimite spre discutare proiectul respectiv (art. 93) | legile sunt sancționate de rege numai după votarea lor de majoritatea ambelor adunări (Senat și Adunarea Deputaților) (art. 34) | legile adoptate de Parlament se trimit spre promulgare președintelui României | |
| a fost introdus un Consiliu Legislativ, care trebuia să avizeze legile, dar al cărui organism era consultativ, nu deliberativ | un element distinctiv constă în dreptul ce se acordă minorităților naționale ale căror organizații nu întrunesc numărul de voturi necesar pentru a avea cel puțin un loc în forul legislativ al țării, de a fi reprezentați în Parlamentul României | ||
|
|
|||
| domnul sancționează și promulgă legile (art. 93) | domnul sancționează și promulgă legile | ||
| domnul are dreptul la amnistie în materie politică (art. 93) | domnul are dreptul la amnistie în materie politică | ||
| domnul numește și confirmă în funcțiile publice | domnul confirmă în funcțiile publice | ||
| domnul are dreptul de a bate monedă | domnul are dreptul de a bate monedă | ||
| domnul încheie convenții pentru comerț și navigație pentru statele străine | domnul încheie convenții cu alte state | ||
| domnul are dreptul de a dizolva ambele adunări (cu condiția să organizeze alegeri într-un interval de maximum o lună) | |||
| domnul are drept de veto, dar nu absolut, întrucât trebuia să țină seama de părerea deputaților și senatorilor și nu putea respinge definitiv un proiect de lege | |||
| domnul este capul puterii armate (art. 93) | |||
| puterile constituționale ale domnului sunt ereditare, în familia principelui Carol I, pe linie masculină, prin ordinul de primogenitură (art. 82) | |||
| Puterea executivă | era încredințată domnului, care o exercita prin intermediul miniștrilor numiți și revocați de el (art. 93) | este încredințată regelui, care o exercită în modul reglementat prin Constituție (art. 39) | este exercitată de guvern și președinte |
| actele domnului au valabilitate numai dacă sunt contrasemnate de un ministru (responsabilitatea ministerială) | persoana regelui este declarată inviolabilă, iar responsabilitatea actelor sale o au miniștrii |
|
|
| domnul îl desemna pe prim-ministru, care își alegea apoi cabinetul, pe care îl supunea aprobării principelui | domnul numește și revocă miniștri | Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice | |
| Guvernul avea ca principale atribuții elaborarea proiectelor de legi, care erau trimise spre discuție în Parlament și gestionarea treburilor curente | |||
| Puterea judecătorească | este exercitată de către curți și tribunale, ale căror hotărâri se pronunță în virtutea legii și se execută în numele domnului. Instanța supremă este Înalta Curte de Justiție și Casație | este exercitată de organele ei, hotărârile acestora se pronunță în virtutea legii și se execută în numele regelui (art. 40) | este exercitată de către instanțele judecătorești acestea includ Curtea Supremă de Justiție, care are un statut constituțional, celelalte instanțe urmând a fi stabilite prin lege |
| judecătorii erau inamovibili |
Constituții autoritare și totalitare
| DETALII | CONSTITUȚIA DIN 1938 | CONSTITUȚIA DIN 1948 | CONSTITUȚIA DIN 1952 | CONSTITUȚIA DIN 1965 |
| Cauze | niciun partid nu a reușit să-și asigure majoritatea la alegerile din 1937 |
|
|
|
| Trăsături |
|
|
|
|
| Promulgare |
|
13 aprilie 1948 | publicată în Buletinul Oficial la 27 septembrie 1952 | a fost aprobată la 21 august 1965 |
| Modificări |
|
|||
| Forma de guvernământ | monarhie autoritară | republică populară (Republica Populară Română) | republică populară (Republica Populară Română) | republică socialistă (art. 1) (Republica Socialistă România) |
| Despre teritoriul României |
|
|
|
|
| Despre drepturile românilor | erau restrânse considerabil libertățile și drepturile democratice | deși susținea garantarea proprietății private ”agonisită prin muncă și economisire”, constituția anunța și măsurile de cooperativizare, care aveau să fie puse în practică mai târziu | proprietatea socialistă are fie forma proprietății de stat (bun comun al poporului), fie forma proprietății cooperatist-colectiviste (proprietatea gospodăriilor agricole colective sau a organizațiilor cooperatiste) |
|
| erau prevăzute principalele drepturi și libertăți cetățenești, însă erau deseori eludate | toți cetățenii Republicii Populare Române erau egali în fața legii, fără deosebire de sex, naționalitate, rasă, religie sau grad de cultură | |||
| stipula clar că funcțiile pe care le îndepliniseră partidele politice în cadrul fostului regim parlamentar erau incompatibile cu noua ordine (la o lună de la adoptarea constituției, regele suprima partidele politice) | minoritățile naționale se bucurau de toate drepturile | minoritățile naționale se bucură de deplină egalitate în drepturi cu poporul român | ||
| se stipula că femeia avea drepturi egale cu bărbatul | ||||
| dreptul la muncă | ||||
| dreptul la odihnă | ||||
| dreptul la învățătură | ||||
| sănătatea publică era organizată de stat | ||||
| se afirma protecția de către stat a familiei | ||||
| libertatea conștiinței | ||||
| libertatea religioasă | ||||
| libertatea individuală | ||||
| libertatea presei | ||||
| libertatea cuvântului | ||||
| libertatea întrunirilor, mitingurilor, cortegiilor și manifestațiilor | ||||
| dreptul de a fi ales (la 23 de ani) | ||||
| votul universal (toți cetățenii care au împlinit 18 ani) | ||||
| Despre puterile statului |
|
regimul de stat al României este regimul democrației populare, care reprezintă puterea oamenilor muncii | ||
| statul democrat este o formă a dictaturii proletariatului exercitată de Partidul Comunist | ||||
| Puterea legislativă | era exercitată de rege prin intermediul Parlamentului bicameral (Reprezentanța Națională), limitat numai la legiferare (având totodată și un caracter corporativ) | Organul suprem al puterii de stat este Marea Adunare Națională, unicul organ legislativ al țării | Organul suprem al puterii de stat a Republicii Populare Române este Marea Adunare Națională, unicul organ legiuitor, ales pe o perioadă de 4 ani | Organul suprem al puterii de stat a Republicii Socialiste este Marea Adunare Națională, unicul organ legiuitor (art. 42) |
| Regele deținea inițiativa legislativă |
|
Consiliul de Stat, organul suprem al puterii de stat, cu activitate permanentă era subordonat Marii Adunări Naționale | ||
| Regele putea convoca, închide, dizolva ambele adunări sau numai una și le putea amâna lucrările (art. 45) | Prezidiul Marii Adunări Naționale este răspunzător de întreaga activitate față de Marea Adunare Națională | Președintele era ales de Marea Adunare Națională | ||
| Regele poate face regulamentele necesare pentru executarea legilor, fără să poată modifica legile și scuti pe cineva de executarea lor (art. 45) | Marea Adunare Națională forma guvernul Republicii Populare Române | Președintele Republicii Socialiste România este șeful statului și reprezintă puterea de stat în relațiile interne și internaționale ale Republicii Socialiste România (art. 71) | ||
| Regele poate, în timpul când adunările legiuitoare sunt dizolvate și în intervalul dintre sesiuni, să facă în orice privință decrete cu putere de lege, care urmează a fi supuse adunărilor spre ratificare la cea mai apropiată sesiune a lor (art. 45) | Marea Adunare Națională stabilea numărul, atribuțiile și denumirile ministerelor și desființarea, contopirea sau redenumirea celor existente | Președintele prezida Consiliul de Stat | ||
| Regele este Capul oștirii (art. 45) | Marea Adunare Națională modifica Constituția | Președintele prezida ședințele Consiliului de Miniștri | ||
| Regele are dreptul de a declara războiul și de a încheia pacea (art. 45) | Marea Adunare Națională vota bugetul | Președintele numea și revoca, la propunerea prim-ministrului, viceprim-miniștrii, miniștrii și președinții altor organe centrale ale administrației de stat | ||
| Regele conferă gradele militare în conformitate cu legea (art. 45) | Marea Adunare Națională fixa impozitele și modul de percepere a lor | Președintele reprezenta puterea de stat în relațiile interne și internaționale | ||
| Regele conferă decorațiile române (art. 45) | Marea Adunare Națională decidea consultarea poporului prin referendum | Președintele încheia tratate internaționale în numele Republicii Socialiste România | ||
| Parlamentul dintr-un factor politic esențial s-a transformat într-un organism lipsit de principalele sale atribuții | Marea Adunare Națională acorda amnistie | Președintele stabilea rangurile misiunilor diplomatice | ||
| Parlamentul, chiar redus la un rol oarecum decorativ, era controlat și prin numirea de către rege a unui mare număr de senatori | Prezidiul convoca Marea Adunare Națională în sesiuni ordinare și extraordinare | Președintele era comandantul suprem al forțelor armate și președintele Consiliului Apărării Republicii Socialiste România | ||
| Prezidiul Marii Adunări Naționale emitea decrete | Președintele conferea decorații | |||
| Prezidiul interpreta legile votate de Marea Adunare Națională | Președintele stabilea măsurile de importanță deosebită ce priveau interesele supreme ale țării | |||
| Prezidiul Marii Adunări Naționale exercita dreptul de grațiere și comuta pedepsele | Președintele proclama starea de necesitate în caz de urgență | |||
| Prezidiul Marii Adunări Naționale conferea decorațiile și medaliile Republicii Populare Române | Președintele emitea decrete prezidențiale și decizii | |||
| Prezidiul Marii Adunări Naționale reprezenta Republica Populară Română în relațiile internaționale | ||||
| Prezidiul Marii Adunări Naționale acredita și rechema, la propunerea guvernului, pe reprezentanții diplomatici ai Republicii Populare Române | ||||
| în intervalul dintre sesiunile Marii Adunări Naționale, Prezidiul numea și revoca miniștri la propunerea președintelui Consiliului de Miniștri | ||||
| Prezidiul Marii Adunări Naționale stabilea gradele militare, rangurile diplomatice, la propunerea guvernului | ||||
| în caz de agresiune, Prezidiul Marii Adunări Naționale declara stare de necesitate (în intervalul dintre sesiunile Marii Adunări Naționale) | ||||
| Prezidiul Marii Adunări Naționale ratifica sau denunța tratatele internaționale | ||||
| Puterea executivă | era exercitată de rege, prin guveren, numit și revocat de el însuși, fără răspundere politică față de parlament | Guvernul (Consiliul de Miniștri) este organul executiv și administrativ al Republicii Populare Române | Organul executiv suprem și de dispoziție al Republicii Populare Române este Consiliul de Miniștri, constituit de Marea Adunare Națională | Guvernul își păstra numele de Consiliu de Miniștri și era definit ca organul suprem al administrației de stat |
| Este responsabil de activitatea sa și dă seama de ea în fața Marii Adunări Naționale și a Prezidiului Marii Adunări Naționale în perioada dintre ssesiuni | ||||
| Guvernul are în sarcina sa conducerea administrativă a statului | ||||
| Organele locale ale puterii erau consiliile populare locale | ||||
| Puterea judecătorească | Instanțele judecătorești sunt Curtea Supremă, tribunalele și judecătoriile populare |
|
|
