Organizarea administrativ-teritorială în România interbelică

  • țara era împărțită în 71 de județe
  • existau 180 de localități urbane, dintre care 22 cu rangul de municipiu și 158 cu rangul de comună urbană
  • cele mai importante orașe erau București, Chișinău, Cernăuți, Timișoara, Cluj, Iași
  • populația majoritară locuia în mediul rural

Arhitectura în România interbelică

  • urbanismul și arhitectura modernă interbelică din România au fost susținute de o legislație bine fundamentată teoretic
  • stiluri arhitecturale: Art Deco, Bauhaus, neoromânesc
  • arhitecți: Ion Mincu, Marcel Iancu, Horia Creangă, Duiliu Marcu, Petre Antonescu, George Matei Cantacuzino, Octav Doicescu

Orașul românesc în perioada interbelică

  • orașul reprezintă o localitate complexă, cu o structură administrativă autonomă și funcții industriale, comerciale, politice și culturale
  • orașul interbelic era unul al contrastelor, unde puteau fi observate tradiția și modernitatea, vechiul și noul
  • orașele din România prezentau o mare diversitate de arhitectură, cultură și moduri de viață
    • erau diferențe notabile între Vechiul Regat și teritoriile unite după Primul Război Mondial
    • în orașe precum Cluj, Cernăuți, Timișoara, care făcuseră parte din Imperiul Austro-Ungar, arhitectura, administrația și civilizația urbană purtau amprenta stilului de viață central-european
    • la Chișinău, Imperiul Rus își lăsase amprenta asupra aspectului orașului și asupra culturii elitelor urbane
    • Bucureștiul era un oraș în care zonele centrale au cunoscut o amplă modernizare, în vreme ce la periferie, în mahalale, stilul de viață era încă foarte marcat de tradiții rurale
      • Bucureștiul era numit ”Micul Paris” datorită asemănării arhitecturale cu marele oraș european, modei vestimentare și expresiilor din limba franceză ce ”condimentau” vorbirea locuitorilor
      • Bucureștiul interbelic era un adevărat oraș european cu o viață culturală intensă și o puternică dezvoltare economică
  • un oraș se află la o intersecție de drumuri sau alte căi de transport feroviar, aerian sau naval
  • fiecare oraș avea patru zone de funcționalitate: zona centrală, cea a mahalalelor (periferia), zona industrială și zona agricolă
    • zona centrală avea străzi pavate, apă curentă, iluminat public, servicii de salubritate, transport în comun
      • străzile erau aglomerate de automobile, de oameni îmbrăcați elegant, după modelul occidental, de vânzători stradali, iar magazinele se remarcau prin vitrine atrăgătoare și firme luminoase
    • zona periferică (mahalaua) era lipsită de serviciile existente în zona centrală
      • pe străzile nepavate erau întâlnite animale, căruțe și oameni îmbrăcați simplu
      • locuințele erau lipsite de confort, construite din chirpici, unele chiar improvizate
      • viața de aici părea mai degrabă rurală decât urbană
  • cele mai reprezentative clădiri din oraș erau primăria, tribunalul, liceul, banca, cinematograful, teatrul, librăria
  • modernizarea orașelor a fost influențată de dezvoltarea industriei, a comerțului și a serviciilor

Distribuie:

Autor: Data: 8 mai 2022
Opinia ta contează Feedback-urile pozitive ne stimulează, iar cele negative ne ajută să ne îmbunătățim activitatea.
Te rugăm să ne lași un feedback.
Lasă un feedback

Susține-ne

Buy Me a Coffee Patreon Paypal
Articolul anterior
România interbelică. Economie și societate – lumea urbană și lumea rurală
Următorul articol
Minoritățile naționale în România

    Adaugă un comentariu

    Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii. Adresa de mail nu va fi publicată.
    Prin postarea acestui comentariu declari că ai citit și ești de acord cu termenele și condițiile acestui site.

    CLUBUL DE ISTORIE
    Trimitem periodic un e-mail cu cele mai noi articole celor 652 de membri. Abonează-te și tu!
    error: Vă rugăm să respectați drepturile de autor.
    Sari la conținut