Romanitatea românilor în viziunea istoricilor

Semnificație

Prin romanitatea românilor înțelegem:

• descendența romană a poporului român
• caracterul latin al limbii române
• continuitatea daco-romanilor la nord de Dunăre după retragerea aureliană

Românii în izvoarele străine

În izvoarele străine, românii au fost menționați sub diferite denumiri:

• vlahi (izvoarele germane → popor vlah = popor neslav de limbă romanică)
• valahi (de către slavii sudici)
• volohi (de către ruși)
• blachi / olahi (izvoarele maghiare)

Romanitatea românilor în Evul Mediu timpuriu

• sec. VII: împăratul bizantin Mauriciu → tratatul militar Strategikon → românii sunt menționați cu denumirea de romani
• sec. IX: cronica turcă Oğuzname → menționează existența unei țări a vlahilor la nord de Dunăre
• sec. X: împăratul bizantin Constantin al VII-lea Porfirogenetul → lucrarea Despre administrarea imperiului → românii sunt menționați cu denumirea de romani, afirmându-se că poporul nord-dunărean se trage de la Roma
• sec. XII: Ioan Kynnamos, secretarul împăratului bizantin Manuel Comnenul → afirmă că românii sunt veniți demult din Italia
• sec. XII: Anonymus, cronicarul regelui maghiar Bela al III-lea → opera Gesta Hungarorum (Faptele ungurilor) → menționează existența a trei formațiuni prestatale la nord de Dunăre în secolul al IX-lea → voievodatele lui Gelu (românul), Glad și Menumorut
• sec. XIII: Simon de Keza → opera Gesta Hunnorum et Hungarorum (Faptele hunilor și ale ungurilor) → precizează principalele ocupații ale vlahilor: păstoritul și agricultura

Romanitatea românilor în viziunea umaniștilor

• sec. XV: Enea Silvio Piccolomini (papa Pius al II-lea) → a afirmat că românii au origine romanică → datorită lui, ideea originii latine a poporului român a intrat într-un circuit științific european
• 1536: Nicolaus Olahus → lucrarea Hungaria → susținea unitatea de neam, limbă, obiceiuri și religie ale românilor
• 1542: Johannes Honterus → a creat o hartă a spațiului românesc, intitulată Dacia
• sec. XVII: Grigore Ureche → cronica Letopisețul Țării Moldovei → a afirmat că românii își au originea de la Roma: noi de la Râm ne tragem
• sec. XVII: Miron Costin → cronica De neamul moldovenilor → susținea originea latină a poporului român
• sec. XVII-XVIII: Dimitrie Cantemir → lucrarea Hronicul romano-moldo-vlahilor → susținea originea latină a poporului român (umanistul considera că populația geto-dacă din provincia cucerită Dacia a fost nimicită de către romani)

Politizarea ideii romanității românilor

Cauze

• cucerirea Transilvaniei de către Mihai Viteazul → nobilimea maghiară a fost ostilă acțiunilor întreprinse de voievodul român în spațiul intracarpatic
• în Transilvania funcționa principiul ”națiunilor privilegiate” (Unio Trium Nationum) → aveau drepturi doar ungurii, sașii și secuii
• românii erau considerați o națiune ”tolerată” în Transilvania → nu aveau drepturi politice, iar Biserica Ortodoxă nu era recunoscută

Evenimente

• istoricul maghiar Istvan Szamoskozy (contemporan cu Mihai Viteazul) → afirma că românii sunt urmașilor romanilor → după cucerirea Transilvaniei de către Mihai Viteazul, Istvan a negat originea latină a poporului român
• 1698: ia naștere Biserica Unită (Biserica Greco-Catolică = Biserica Ortodoxă Română unită cu Biserica Romei) → mulți români au îmbrățișat cultul greco-catolic → dobândeau drepturi → a apărut o elită românească, mai ales la nivel clerical
• 1699: împăratul austriac Leopold I → diplomă leopoldină → clerul unit se bucura de aceleași privilegii ca ale clerului catolic
• 1701: împăratul austriac Leopold I → diplomă leopoldină → cei care adoptau greco-catolicismul primeau drepturi civice (exemplu: țăranii scăpau de iobăgie dacă aderau la noul cult) → nu s-a pus în aplicare
• 1744: episcopul greco-catolic Ioan Inochentie Micu Klein → Supplex Libellus → românii erau majoritari în Transilvania → trebuiau să primească drepturi și să fie reprezentați în Dietă → memoriul a fost respins, iar episcopul a fost exilat la Roma
• 1791: Școala Ardeleană (Petru Maior, Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Ioan Budai-Deleanu) → Supplex Libellus Valachorum → cerea eliminarea denumirii jignitoare de ”tolerați”, egalitatea națiunii române cu celelalte națiuni din Transilvania, repartizarea funcțiilor publice pe criteriul proporționalității

Teoria imigraționistă (Teoria roesleriană)
Adepți:

• Franz Joseph Sulzer (1727-1791)
  • susținea că poporul român nu are origine latină, acesta formându-se la sud de Dunăre, de unde ar fi imigrat la nord în secolul al XII-lea
• Johann Christian von Engel (1770-1814)
  • a preluat teoria lui Ioan Lucius (care avea dubii în privința originii latine a poporului român, însă nu a negat-o), pe care a falsificat-o, invocând că poporul român s-a format la sud de Dunăre, de unde ar fi imigrat la nord în secolul al IX-lea
• Eduard Robert Roesler (1836-1874), în lucrarea Studii românești. Cercetări cu privire la istoria veche a României, a dezvoltat teoria imigraționistă (teoria roesleriană), invocând următoarele argumente:
  • dacii au fost exterminați de către romani (bazându-se pe scrierile lui Eutropius)
  • procesul de romanizare a dacilor a fost imposibil de realizat în doar 165 de ani (106-271)
  • asemănările între limba albaneză și limba română
  • retragerea aureliană a însemnat abandonarea totală a Daciei

Teoria continuității (Teoria autohtoniei)
Adepți:

• Bogdan Petriceicu Hașdeu (1838-1907)
  • a redactat lucrarea intitulată Pierit-au dacii? → substratul dacic al poporului român nu poate fi contestat, dacii nefiind exterminați de către romani
• Alexandru Dimitrie Xenopol (1847-1920)
  • a redactat lucrarea intitulată Studii asupra stăruinței românilor în Dacia Traiană → migrațiile barbare au împins populația daco-romană spre munți, dovezile arheologice, toponimia, hidronimia dovedesc continuitatea dacilor și a daco-romanilor la nord de Dunăre
• Grigore Tocilescu (1850-1909)
• Dimitrie Onciul (1856-1923)
• Nicolae Iorga (1871-1940)
• Vasile Pârvan (1882-1927)
  • a demonstrat, pe baza izvoarelor scrise și nescrise, că poporul român are la bază elemente daco-romane
• Gheorghe Brătianu (1898-1953)
  • cea mai importantă lucrare a sa este O enigmă și un miracol istoric: poporul român → pe baza dovezilor lingvistice, arheologice și etnografice a demonstrat originea latină a poporului român, respingând astfel teoria imigraționistă

Originea poporului român în istoriografia comunistă

• Epoca Dej: instaurarea regimului comunist în România → Mihail Roller a falsificat manualul de istorie → contribuția slavilor la formarea poporului român a fost exagerată
• Epoca Ceaușescu: s-a lansat protocronismul → a fost negată contribuția romanilor la formarea poporului român → obsesie dacică → spațiul carpato-danubiano-pontic reprezenta leagănul întregii civilizații